Urashima Taro - Poveste scrisa (in format text)

A fost odata, demult de tot, un tanar pescar pe care-l chema Urashima Tarō. Desi muncea din greu, din zori si pana-n noapte, abia reusea sa-si duca traiul de azi pe maine impreuna cu batrana sa mama.

Intr-o toamna, vanturile reci de nord incepura sa bata tot mai puternic, de la o zi la alta, iar marea deveni atat de furioasa incat nici cei mai curajosi oameni nu se incumetau sa iasa la pescuit. Urashima era tare nefericit. Ar fi fost in stare sa-si dea viata numai sa nu-si vada mama rabdand de foame.

Intr-o buna zi vanturile violente de nord incetara pe neasteptate, iar marea deveni parca si mai blanda ca inainte. In culmea bucuriei, Urashima o porni in larg cu noaptea-n cap. Dar ca un facut, pestii dispareau in larg de-ndata ce tanarul arunca unditele si plasele, astfel ca de la rasaritul soarelui si pana la amiaza nu reusi sa prinda decat un singur pestisor. Aproape de asfintit, simti o smucitura puternica, gata-gata sa-i smulga undita din mina. Era convins ca prinsese un peste foarte mare. Bucuria lui Urashima era fara margini si manevra undita cu atata dibacie incat in numai cateva clipe prada ajunse la suprafata apei. Dar nu era un peste, ci o broasca testoasa uriasa! Desfacu carligul dezamagit si arunca broasca in mare. Cine ar fi cumparat o broasca testoasa, si inca una atat de mare?

La caderea noptii, trase barca pe mal si o porni spre casa, pe un drum colbuit si intunecos, cu un singur pestisor in traista.

A doua zi, vanturile de nord se pornira din nou, parca si mai aprige ca inainte. Marea clocotea ca un cazan. Nici vorba sa mai poata pescui. Urashima mergea deznadajduit de-a lungul tarmului, urmarind cu privirea ratacita apele involburate ale marii.

Deodata, uriasa testoasa pe care tanarul pescar o aruncase din undita, cu o zi inainte, isi inalta capul printre valuri, spunandu-i:

— Urashima! il striga ea, iti multumesc din suflet ca m-ai salvat ieri. In semn de recunostinta, te duc la Palatul Dragonului, daca vrei. As fi tare fericita sa te rasplatesc pentru binele ce mi-ai facut. Te rog, urca in spinarea mea.

Desi puternic atras de invitatia broastei testoase, Urashima ezita, gandindu-se la mama lui.

— Nu fi ingrijorat, il imbarbata broasca, ghicindu-i parca gandurile, n-o sa lipsim decat doua sau trei zile.

Urashima isi invinse nehotararea si urca vioi pe carapacea uriasei broaste testoase. Cu Urashima in carca, broasca porni in adancurile marii. Mersera ei ce mersera, printr-o zona mohorata si tulbure, pana ajunsera la poarta stralucitorului Palat al Dragonului. De indata, printesa palatului, intovarasita de domnisoare de onoare frumos imbracate si de o multime de pesti, iesira in intampinarea lui Urashima in sunetele unei muzici fermecatoare.

Odata intrat in palat, Urashima fu cinstit cu cele mai inalte onoruri. Banchetele se tinura lant, iar bucatele servite de incantatoarele domnisoare de onoare erau atat de gustoase, incat nu se mai satura mancand. Minunate erau si dansurile pestilor si muzica divina ce parea sa vina din maruntaiele marii. Urashima era fascinat si nu-i mai venea sa plece. Cele trei zile trecura repede si Urashima isi amana mereu plecarea pana ce, iata, se implinira trei ani de la sosirea lui in Palatul Dragonului.

Se hotari, in sfarsit, sa plece. Cand isi anunta hotararea, printesa ii inmana o caseta tripla, Tamatebako, spunandu-i:

— Umbla sanatos, Urashima, iar aceasta caseta sa n-o deschizi decat la mare necaz.

Cu frumoasa caseta sub brat, tanarul pescar incaleca pe carapacea broastei si o porni spre casa.

Cand ajunse in satul natal constata cu surprindere ca muntii si raurile nu mai aratau ca altadata, iar locul arborilor semeti pe care-i stia pe dealuri fusese luat de pomi tineri. Nu-i venea sa-si creada ochilor ce schimbari uriase se petrecusera in acest rastimp cat lipsise.

Intalni curand un batran, pe care nu-l cunostea, lucrand intr-o ferma.

— Spune-mi, te rog, unchiesule, il cunosti cumva pe Urashima Tarō? intreba Urashima.

— Am auzit de un om cu numele de Urashima Tarō, raspunse batranul. Eram copil cand bunicul povestea ca pe vremea tineretii lui, Urashima ar fi plecat la Palatul Dragonului, dar nu s-a mai intors.

De prisos sa mai spunem ca mama lui Urashima murise de mult. Iar cand a ajuns acolo unde se nascuse, urmele casei disparusera ca sterse cu buretele. Doar gradina se mai cunostea, dar o napadisera buruienile.

Oamenii si locurile copilariei lui se schimbasera atat de mult incat Urashima nu stia ce sa mai faca si incotro s-o apuce. Isi aminti atunci de caseta primita de la printesa si se hotari s-o deschida. In prima cutie gasi o pana de cocor. Cand ridica capacul celei de-a doua cutii, un fum alb il inconjura ca o adiere parfumata. Odata cu risipirea fumului, Urashima se preschimba intr-un batran cu plete dalbe, uitat de ani.

In cea de-a treia cutie gasi o oglinda. Privind in ea, fu surprins sa descopere chipul unui om atat de batran. Inainte sa inteleaga ce s-a intamplat, fulgul de cocor fu ridicat in vazduh de o pala de vant. Cand vantul slabi, fulgul cazu pe spatele incovoiat al lui Urashima, care se preschimba intr-un cocor. Astfel, in timp ce Urashima- cocorul isi lua zborul spre inaltul cerului, uriasa broasca testoasa aparu din valurile marii si privi spre cocorul ce disparea in zarea albastra.

Batranii spun ca broasca testoasa nu era alta decat printesa Palatului Dragonului, fiica Zeului marii.