Destul de multi parinti ajung la Capra cu trei iezi fara sa mai tina minte cum se termina. O descopera citind cu voce tare, seara, cand au ajuns deja prea departe ca sa mai schimbe povestea.
Lupul mananca doi din cei trei iezi, iar la final ajunge el insusi intr-o groapa cu jar.
Nu este o exagerare de-a mea. Este chiar textul lui Creanga.
Mai jos aveti rezumatul, apoi ce merita stiut despre varsta si despre ce se pierde de obicei din poveste.
Capra pleaca in padure dupa mancare si le spune iezilor sa nu deschida nimanui pana nu ii aud cantecul. Lupul asculta pe furis si invata cantecul, insa prima data are glasul prea gros si iezii nu il cred.
Merge atunci la un fierar si isi subtiaza glasul. A doua oara ii pacaleste.
Cel mare se ascunde dupa usa, cel mijlociu sub covata, cel mic in horn. Scapa doar cel mic, pentru ca hornul era plin de funingine.
Capra se intoarce acasa, gaseste prapadul si il invita pe lup la pomana iezilor, unde il pune sa stea pe un scaun de ceara asezat peste o groapa cu jar. Ceara se topeste si restul se intelege.
Mi se pare ca partea cu scaunul de ceara este cea despre care ar trebui sa vorbim, nu morala cu ascultarea. Multe rezumate de pe internet o trec cu o propozitie, probabil ca sa nu sperie parintele care citeste inainte de culcare.
Mai este si un detaliu care dispare aproape mereu. Lupul nu reuseste prin forta, ci pentru ca isi schimba glasul si pare altcineva.
Practic copilul invata ca pericolul nu vine intotdeauna cu fata la care se asteapta, iar asta mi se pare mai folositor decat ideea ca trebuie sa ascultam de mama.
Eu zic ca varsta la care povestea trece bine este undeva la 5-6 ani. La 3 sau 4 ani, un copil va intreba destul de probabil ce inseamna ca lupul a mancat iezii, iar raspunsul acela este greu de dat la zece seara.
Merita stiut dinainte.
Daca intrebarea vine oricum, si de regula vine, cel mai simplu este sa spuneti pe loc ca povestea este veche si inventata, ca lupul din poveste nu exista si ca iezii au fost neascultatori doar acolo, fara sa incercati sa acoperiti scena cu explicatii lungi care oricum nu ajuta la ora aceea.
Nu este insa o regula fixa. Depinde mult de copil. Unii cer povestea din nou a doua zi, altii tin minte lupul o saptamana.
De retinut ca varianta originala este mai dura decat repovestirile moderne, iar diferenta se vede inainte de a deschide cartea, din numarul de pagini.
Editia de la Roxel are 16 pagini si scrie pe ea ca este repovestita dupa Ion Creanga, adica textul a fost rescris pentru copii de gradinita.
Editia aniversara de la Humanitas, scoasa la 150 de ani de la aparitia povestii in Convorbiri literare, in 1875, are 42 de pagini si pastreaza textul original, cu tot cu cuvintele vechi.
Aceeasi poveste, 26 de pagini diferenta.
Asa ca doi copii care cred ca au aceeasi poveste pot ajunge acasa cu doua finaluri diferite. Merita rasfoita ultima pagina in librarie, nu doar coperta.
Apropo de cantec, multi copii tin minte mai bine “Trei iezi cucuieti, usa mamei descuieti” decat povestea in sine. Versurile sunt chiar in textul lui Creanga, insa melodia pe care o stiu de la gradinita vine din desenele animate, nu din carte.
Este un detaliu marunt, dar explica de ce copilul care asculta inregistrarea dupa textul original nu recunoaste intotdeauna ce credea ca stie.
Citita cu voce tare, povestea dureaza cam 12-15 minute. Inregistrarile sunt de obicei mai lungi, pentru ca au pauze si muzica intre replici, asa ca puneti la socoteala vreo 20 de minute daca o ascultati seara.
Functioneaza bine in audio, mai bine decat multe altele, pentru ca are dialog mult si glasuri diferite. Are insa un dezavantaj acolo: nu puteti sari peste final asa cum ati face citind cu ochii pe pagina.
Asa ca daca banuiti ca finalul este prea mult pentru copilul vostru, cititi-o. Iar daca vreti tot Creanga, dar ceva mai bland la varsta asta, Punguta cu doi bani si Harap-Alb trec amandoua mult mai usor seara.
Eu am recitit-o inainte sa scriu articolul acesta si recunosc ca m-am oprit de doua ori la ultimul paragraf. Nu tin minte sa mi se fi parut atat de dur cand aveam si eu 6 ani…
Povestidecopii.ro este un site dedicat celor mici si nu numai.
In monentul de fata cuprinde povesti pentru copii in format audio, la cea mai buna calitate disponibila, editate in programe audio si aranjate pentru o cat mai buna experienta de ascultare.
Pe vremuri, casetele audio cu povesti erau greu de gasit si costisitoare. Acum, cu internetul, oricine poate asculta povestile preferate oricand doreste.
Site-ul de fata contine cele mai frumoase povesti pentru copii, adunate intr-un singur loc.
Intrati pe povestea dorita si apasati butonul "play" de pe player-ul audio (dreptunghi), se poate selecta volumul, sau sa sariti la un anumit punct din poveste.
De asemeni, exista posibilitatea de a incepe de undeti ati ramas cand ati inchis pagina (povestea).
Exista si butoane care fac povestea sa se repete (in loop) sau sa se inchida singura dupa 5, 10, 15, 20 minute, in ideea de a folosi povestile pentru a adormi
