Autorul: Ion Creanga
Anul publicarii: 1880, in "Albumul macedo-roman"
Pe scurt: Vulpea se preface moarta in drum, este aruncata intr-un car cu pesti pe care ii fura, apoi il pacaleste pe urs sa-si bage coada intr-o balta inghetata ca sa pescuiasca. Ursul ramane fara coada.
A fost odata ca niciodata, cand plopul face pere si rachita micsunele.
A fost odata o vulpe vicleana ca toate vulpile. Si umbland ea o noapte intreaga dupa prada, nu gasise nimic de mancare nicaieri. Necajita, se aseza la marginea drumului si se culca cu botul pe labe sub o tufa, gandindu-se ce sa mai faca sa poata gasi ceva de-ale gurii.
Si gandind asa, spre dimineata ii veni un miros de peste proaspat de la apa. Atunci ea ridica putin capul si, uitandu-se in lungul drumului, zari venind un car tras de doi boi.
Bun! Bun! Ia ca hrana ce-o asteptam eu! De mult n-am mai mancat peste! Dar cum, soro? Fiti fara grija, dintisori mei! Am sa ma intind in mijlocul drumului si am sa ma fac moarta!
Ei, dar vorba lunga e saracie. Inchide ochii si intepeneste cu mesteara vulpe.
Ho, ho, ho, ho, ho! Da, cum asa, ba? A murit vulpea asta aici? Stiti ce frumoasa cazaveica am sa-i fac nevestei mele din blana istui vulpoi! Ia sa o arunc in car deasupra pestelui.
Hai, hai! Hai, Joian! Hai, hai!
Vesel, tot murmura ceva pe nas, boii se grabeau sa ajunga mai repede acasa. Si iata, cum pornira boii, vulpea ce putea? Cu piciorele pe din car jos! Taranul canta, carul scartiia, pestele din car cadea.
Dupa ce hoata de vulpe a aruncat o multime de peste pe drum, a sarit si ea din car. Si carul se departa de-a bine.
Mosule, ai ramas si fara peste si fara cazaveica!
Dar ia sa strang eu pestele repede, sa nu se uite cumva taranul in car. Asa, asa, repede, repede, repede! Pesteule, nu te-ai strans inca? Picioare, sa pornim spre vizuina!
Si odata ajunsa la vizuina, incepu a roncai si a inghiti la peste de parca se bateau calicii la botul ei.
Dar nici nu manca jumatate din pestele pe care il stransese, ca sa-i pomeni cu Mos Martin.
Buna masa cu mesteara! Iii, dar ce mai de peste ai! Mmm, da-mi si mie, ca tare mi-e pofta!
Ia, mai pune-ti pofta in cui! Cum e trebuie! Ca doar nu pentru gustul altuia m-am muncit eu!
Macar un pestisor, ca-mi vine rau de foame!
Daca ti-e asa de pofta, du-te si-ti moaie coada in balta ca mine si ai sa ai peste cat nici nu gandesti.
Te rog, cu matre, ca eu nu stiu cum se prinde pestele asa.
Du-te diseara la balta cea din marginea padurii, vari coada in apa si stai pe loc fara sa te misti. Si cat trebuie sa stau cu coada in balta?
Pana nu se face ziua, dar sa nu incerci mai devreme, ca se sperie pestele. Asa am sa fac cu matre.
Cand s-o crapa de ziua, smucesti vartos si ai sa scoti o multime de pesti.
Multumesc de povata, cu matre.
E, umbla sanatos, cu matre. Umbla sanatos.
Si ursul astepta sa se insereze. Cum a pus soarele, alergand fuga mare la valtoaca din marginea padurii si-si vari in apa coada.
In acea noapte incepu sa bata un vant rece, un vant care ingheata limba in gura si cenusa de sub foc. Ingheata zdravan gheata din balta si prinse coada ursului ca-ntr-un cleste.
Nu mai pot! Frig, greu, parca mananca o bucata din mine. Si nu se mai face ziua. Si coada ma doare de greutatea pestelui.
Aha! Uite o geana de lumina! A se face din ce in ce mai mare. Se crapa de ziua! Acu-i, acu!
Hai, baietei, scoate pestele!
Maleu! Dar mult peste s-a prins! Ce ma fac? Ia sa incerc eu mai zdravan!
Maleu! Maleu! Maleu! Maleu, mi s-a rupt coada! Maleu! Maleu!
Il lasa ca-ti vin eu de hac, cu matre!
Si infuriat pe vulpe ca l-a amagit, ursul porneste juruindu-se sa o ucida in padure. Dar si sireaata de vulpe stie cum sa se fereasca de mania ursului. Ea iesise din vizuina si se vari in scorbura unui copac din apropiere. Si cand il vazu pe urs venind fara coada, incepu sa strige:
Hei, cu matre! Ti-au mancat pestii coada? Da, ori ai fost prea lacom si ai vrut sa nu mai ramana peste in balta?
Ha, ha, ha, ha!
Sa-o-ai ca-ti arat eu, cu matre! Mama ei de rasete, ca a furit-o! Dar de unde, cu matre? Zau, ce-ai sa zici, nu? Te prind eu in scorbura!
Ha! Ha! Ha! Ha!
In zadar s-a necajit ursul de-i curgeau sudorile, ca tot n-a putut scoate vulpea din scorbura. Si cum s-o scoata, cand el tragea ca nataraul de copac?
Si iaca asa a ramas ursul pacalit de vulpe.