Intr-o zi, trei frati-tapi se gandira s-o apuce pe deal, in sus, unde sa pasca iarba cea cu fir lung si dulce care crestea pe-acolo. Insa, in drumul lor trebuiau sa treaca o punte ingusta de lemn, intinsa peste apele repezi ale unui rau.
Mai rau era ca sub puntea cu pricina salasluia un urias pocit, cu ochii mari cat cepele si-un nas cat toate zilele. Unde mai pui ca tot timpul era morocanos si lihnit de foame.
Se nimeri ca tocmai cel mai mic dintre fratii-tapi sa fie primul care sa treaca puntea. Boc! Boc! Boc! Trop! Trop! Trop! se auzeau copitele tapului pe lemnul puntii.
Numaidacat, se auzi si racnetul infiorator al uriasului:
– Hei, care esti acolo?
– Sunt eu, cel mai mic dintre fratii-tapi, raspunse mezinul.
Iar matahala ii taie vorba cu glasul sau tunator:
– Cum indraznesti sa calci pe puntea mea? Ei, lasa, ca pentru asta te-oi infuleca de-indat', obraznicatura cu cornite!
– Nu ma manca, domnule urias! se ruga cel mai mic dintre fratii-tapi. Asteapta-l si dumneata pe fratele meu mai mare. Eu, din cate vezi, sunt numai piele si oase, dar cu el sigur ai sa te saturi! se tangi mezinul.
– Ca bine zici, mititelule! se inmuie uriasul si se puse pe asteptat.
Nu dupa multa vreme se auzi din nou: Boc! Boc! Boc! Trop! Trop! Trop!
– Care indraznesti sa-mi calci pe punte? Ia sa te vad! racni iarasi namila, iesind de sub podet.
Si fu randul celui de-al doilea frate-tap sa-i spuna cine era.
– Ce, si nu stiai ca puntea asta e numai a mea? Pentru indrazneala ta, o sa te infulec pe data!
– Nu ma manca, domnule urias! se ruga si tapul cel mijlociu. Ai si dumneata rabdare sa treaca pe aici frate-meu cel mare, ca din el te vei ospata pe cinste!
Asa ajunse uriasul cel natang sa-l astepte pe cel mai mare dintre fratii-tapi. Iar acesta sosi curand, tropaid de se zguduia toata puntea.
– Acum esti al meu, o sa te infulec! racni uriasul.
Numai ca vorbele lui nu-l miscara defel pe tapul cel mare. El isi lasa coarnele in jos si porni vitejeste catre namila.
Si tapul cel vanjos il pocni pe natangul urias de-l arunca de pe punte drept in apa raului!
Si de atunci, nici ca mai avura cei trei frati-tapi vreun necaz la trecerea puntii!
