Cu multi, foarte multi ani in urma, traia un imparat caruia ii placeau atat de mult vesmintele aratoase, incat isi cheltuia toti banii pentru a avea cea mai aleasa si mai la moda imbracaminte.
Intr-o zi, in imparatia cu pricina se aciuara doi pungasi, care se laudara in tot locul ca sunt cei mai iscusiti mesteri, in stare sa croiasca cele mai frumoase straie de pe pamant. Bineinteles ca imparatul ceru sa fie adusi numaidacat dinaintea sa.
– Maiestatea Ta, ii spusera cei doi sarlatani, hainele care ies din mainile noastre au cele mai delicate culori si modele. Si, la drept vorbind, vesmintele astea maiestoase nici nu pot fi vazute de ochii vreunui prostanac. Stofa din care le croim are darul de a le face invizibile!
Imparatul fu incantat de cele auzite.
– Neaparat trebuie sa am si eu niste haine de-astea! le spuse el celor doi.
Asa ca le dadu zece sacuteluri cu galbeni, pentru a se apuca neintarziat de lucru. Ducandu-si banetul catre atelier, cei doi sarlatani rasera pe saturate.
Mestesirara un razboi de tesut, in jurul caruia se invartira pana tarziu in noapte, prefacandu-se ca lucreaza din greu si ca tot impletesc si tot tes ceva.
Iar cand hotarara ca straiele erau gata, cei doi croitori pretinsera ca-i arata imparatului o camasa, niste pantaloni si, mai spuneau ei, o minunatie de mantie. In realitate, lucrurile stateau cu totul altfel.
Imparatul, care nu vroia nici in ruptul capului sa se creada ca ar fi vreun prostanac, spuse:
– Vai de mine si de mine, dar chiar ca sunt tare frumoase!
Pentru ca imediat sa se prefaca a le imbraca, rand pe rand. Mai tarziu, Maiestatea Sa iesi pe strada la o plimbare.
– Vai, ce straie alese si ce croiala minunata! ii strigau cei care-l intalneau, nevrand niciunul sa fie luat drept prostanac.
Deodata, din mijlocul multimii, se facu auzit un glas de copil:
– Care straie?! Eu nu vad nicio haina pe el. Imparatul e gol!
Stiind cata dreptate avea copilul, toti cei de fata se pusera pe un ras strasnic. Iar imparatul cel neghiob o lua la fuga spre palat si, mai multe saptamani la rand, nu mai indrazni sa se arate supusilor sai!
