Intr-o buna zi, un magar batran fugi din curtea stapanului sau. Ciulind urechile, auzise ca taranul ar fi urmat sa-l vanda unui macelar! Dupa ce merse o bucata de vreme, dadu peste un caine tare necajit.
– Stapanul meu m-a gonit fiindca as fi prea batran ca sa-i mai pot pazi casa, ii povesti cainele.
Atunci, cele doua animale hotarara sa mearga mai departe impreuna, cu gand sa ajunga in orasul Bremen, in care, ziceau ele, ar fi urmat sa se faca muzicanti si sa-si castige painea cantand. Cei doi intalnira pe drum o pisica batrana si un cocos obosit, care li se alaturara.
Cum se lasase inserarea si pana la Bremen mai aveau cale lunga, se gandira sa ramana peste noapte intr-o casuita de la marginea drumului. Chiar daca nu se simtea nicio miscare inauntru, casa era luminata ca ziua. Cand se apropiara, zarira prin fereastra casuintei doi talhiari, care tocmai isi pregateau cina. Si atatea bunatati se aflau acolo pe masa, ca le lasa gura apa celor patru prieteni!
Atunci, pe loc, isi facura un plan! Cainele sari in carca magarului, pisica se catara pe spinarea cainelui, iar cocosul zbura tocmai pe grumazul pisicii. Si, intr-un glas, dar fiecare in felul sau, se apucara sa cante! Ca deh, doar asa le fusese vorba sa-si castige painea de zi cu zi, cantand!
Numai ca harmalaaia asurzitoare care iesi ii facu pe cei doi talhiari dinuntru sa creada c-ar fi fost atacati de vreo fiara cumplita. Iar asta ii puse numaidecatat pe fuga. Vazandu-se singuri, cei patru prieteni se asezara la masa si se infruptara din gustoasele bucate. Dupa ce se ospatura strasnic, cei patru muzicanti stinsera lumina si isi alesera culcusurile, fiecare dupa pofta inimii si dupa cum ii era firea.
In aceeasi noapte, unul dintre cei doi talhiari indrazni sa se intoarca si sa intre in casuita. Dar pisica il zgaratie pana la sange, magarul il pocni cu copitele, cainele il musca de picior, iar cocosul il ciupi de pe unde izbuti si el. Inspaimantat, talhaiul o rupse la fuga si nici el, nici fartatul sau nu mai indraznira sa se arate pe-acolo.
Iar cei patru muzicanti s-au simtit atat de bine in casuita aceea, incat nici ca s-au mai indurat sa plece. Si au trait fericiti tot restul vietii lor!
