A fost odata o fata saracuta, care locuia impreuna cu mama ei intr-un satuc prapadit. Intr-una din zile nu mai aflara prin casa nimic de mancare, asa ca fetita merse in padure, doar-doar o gasi niscaiva nuci si fragi cu care sa-si mai aline foamea. Cand ajunse in mijlocul padurii, fetita se intalni cu o batrana care o intreba:
– Ce-i cu tine de esti asa de catranita, fata draga?
– Cum sa nu fiu, maicuta, cand si eu si mama mai ca murim de foame! ii raspunse fata.
Auzind una ca asta, batraninca ii darui fetei o oala si-i spuse:
– Daca-i vei porunci cu vorbele astea: Fierbe, oala, fierbe!, oala va da o fiertura gustoasa. Iar daca-i vei porunci: Opreste-te, oala, opreste-te!, oala se va opri din fiert.
Fata lua oala, ii multumi batranei si alerga intins acasa. I-o arata numaideca mamei, dupa care, asa cum fusese invatata, ii porunci:
– Fierbe, oala, fierbe!
Pe data, oala se puse pe bolborosit, umplandu-se in scurt timp cu o fiertura binemirositoare. Vazand o asa minunatie, mama si fata incepura sa topuaie fericite in jurul oalei fermecate. Dupa ce mancara pe saturate, fetita porunci cu vorbele stiute:
– Opreste-te, oala, opreste-te!
Asa se face ca, multumita oalei fermecate, mama si fiica alungara pentru totdeauna foamea de la casa lor.
Intr-o zi, in vreme ce fetita era plecata in vizita la o prietena, mama ii porunci oalei sa inceapa sa fiarba. Din nefericire, cand aceasta se umplu indeajuns, femeia uita vorbele cu care ar fi facut-o sa se opreasca. Iar oala nu stiu decat una si buna: sa fiarba si iar sa fiarba, pana dadu pe-afara!
Fiertura se varsa pe podea si, dupa ce iesi din casa cu oala cu tot, ajunse pe ulita. Mai mult decat atat, intra si prin curtile vecinilor! Nu trecu mult si tot satul se umplu cu fiertura din oala. Iar unii dintre sateni se pusera si strangsera fiertura cea gustoasa in oale si ulcele.
Cand se intoarse acasa si vazu ce se intamplase, fetita rosti degrab vorbele potrivite:
– Opreste-te, oala, opreste-te!
Iar oala se opri numaideca din fiert. Saatenilor le lua ceva timp sa curete fiertura de prin curti, de prin case si de pe ulite. Dar cel putin, cateva zile de la intamplarea aceea, nimeni nu mai flamanzi in tot satul!
