Intr-o zi fierbinte de vara, stand la umbra unui copac, alaturi de sora ei care citea o carte, o fetita pe nume Alice simti cum o cuprinde somnul... Deodata, un iepuras alb, cu un ceas de buzunar in mana, trecu in goana prin fata ei. Alice se lua iute dupa el si, in scurt timp, intra in vizuina iepurelui.
La capatul galeriei, se trezi in fata unei usite. Dar cum sa intre pe-acolo, cand ea era atat de mare? Ochii ii cazura pe o sticla pe care sta scris cu litere de-o schioapa: BEA-MA! Asa ca fetita bau din sticla si simti cum se facea tot mai mica, pana ajunse tocmai potrivita de statura ca sa poata intra pe usa aceea.
Alice intalni apoi o omida tolanita pe palaria unei ciuperci, care-o sfatui sa muste dintr-un capat al ciupercii pentru a creste, iar din celalalt pentru a se micsora. Fetita musca si dintr-o parte, si din cealalta, pana cand ajunse cam jumatate din cat era ea de inalta.
Nu trecu multa vreme si Alice dadu peste o pisicuta cocotata intr-un copac. Pisicuta ii zambi si-i arata o casa din apropiere. Inauntru, iepurele cel zanatic, cel dupa care se tinuse pana atunci, isi bea ceaiul cu Palariesul Nebun. La aceeasi masa, motaia un harciog mititel.
Cei trei erau tare plictisitori, iar palariesul chiar nepoliticos. Alice se ridica de la masa si, dupa ce deschise o usita, intra intr-o gradina nemaivazut de frumoasa. Curand, Alice intalni doi gradinari — carti de joc — care se ocupau cu vopsitul in rosu al trandafirilor albi. Cei doi ii explicara fetitei ca, de n-ar fi procedat asa, Regina de Inima Rosie, care nu suferea trandafirii albi, le-ar fi taiat capetele.
Si tocmai atunci trecu pe acolo regina! Pironindu-i cu o privire rea pe cei doi vopsitori si vazand ca nu-si terminasera treaba, porunci garzilor:
– Scurtati-i numaideca de capatani pe acesti doi gradinari lenesi!
Apoi, regina le ceru tuturor s-o urmeze in castel. Acolo, Iepurele Alb dadu citire numelor celor care furasera tartele suveranei. Regina o lua si pe Alice la intrebari in pricina aceea, dar biata de ea, chiar ca nu stia ce sa spuna!
Si, tocmai atunci, pe nepusa masa, Alice se apuca sa creasca si sa creasca... In scurta vreme, nu mai incapu in sala de judecata! Pierzandu-si rabdarea, regina porunci garzilor:
– Hai, scurtati-o si pe ea de capatana!
O oaste intreaga de carti de joc se repezi in zbor catre Alice, in vreme ce fetita nu mai prididea sa le plesneasca si sa tipe de zor la ele!
– Hei, Alice, trezeste-te! ii striga sora sa, indepartandu-i cateva frunze din par.
Alice se freca la ochi si se uita mirata in jur. Era din nou la umbra copacului!
– Ei, surioara, daca ai sti ce vis ciudat am avut! zise Alice, si incepu sa ii povesteasca visul de-a fir a par...
