A fost odata o fata frumoasa si buna la suflet. Dupa ce mama ei muri, tatal fetei isi lua alta nevasta. Mama vitrega, o femeie haina, aduse-n casa si pe cele doua fete ale ei, increzute si egoiste. Toate trei o oropseau pe biata fata, punand-o, din zori si pana-n noapte, la cele mai grele treburi din gospodarie. Si pentru ca obisnuia sa doarma in cenusa de langa vatra, ele o poreclira Cenusareasa.
Intr-o zi, la casa lor sosi un mesager al regelui, care aduse un ravas prin care Maria Sa le invita la balul de la palat pe toate fetele frumoase, caci fiul sau, printul, dorea sa-si aleaga dintre ele pe aceea care avea sa-i fie mireasa.
Cenusareasa privea cu tristete la surorile ei vitrege care, gatite cu cele mai alese vesminte ale lor, se urcara in caleasca si pornira spre bal. Insa abia plecara acestea, ca fetei i se arata o zana buna. Cu puterile ei magice, transforma niste soricei in armasari falnici si un bostan maricel intr-o caleasca aurita.
Apoi, ii preschimba Cenusaresei straiele ponosite intr-o prea frumoasa rochie de bal, iar ca sa arate ca o printesa ii darui si o pereche de conduri de clestar.
– Ai grija, draga mea, sa pleci de la palat inainte de miezul noptii, caci atunci se vor destrama toate farmecele mele! o povatui zana buna, dupa ce fata urca in caleasca.
La bal, Cenusareasa se arata a fi cea mai stralucitoare dintre tinerele aflate acolo, si asta il facu pe print sa danseze numai cu ea. Deodata, orologiul din turnul palatului se porni sa bata miezul noptii. Speriata, fata se smulse din bratele printului si o lua la fuga catre iesire. Dar, in vreme ce cobora grabita scarile palatului, isi pierdu un condur. Si nici ca mai avu vreme sa se intoarca sa-l ia! Se urca in caleasca si porni in mare graba spre casa.
Iar cand rasuna si cea de-a douasprezecea bataie a orologiului, vestind miezul noptii, vraja se risipi si Cenusareasa se pomeni imbracata in ponositele ei straie. A doua zi, printul trimise cativa slujitori sa mearga din casa-n casa, cu condurul de clestar, si le porunci sa-i gaseasca domnita care il pierduse in noaptea balului.
– Nu ma voi casatori decat cu fata careia i se va potrivi condurul de clestar! le spusese el.
Slujitorii ajunsera, in cele din urma, si la casa in care locuia Cenusareasa. Surorile vitrege se chinuira in zadar sa-si vare picioarele butucanoase in delicatul condur. Aratandu-se la fata, Cenusareasa isi lua inima in dinti si ii ruga pe slujitori s-o lase si pe ea sa-l incerce. Acestia se invoira si, spre mirarea tuturor, condurul ii veni ca turnat! Cenusareasa a fost condusa de indata la palat, unde, in scurta vreme, s-a si casatorit cu frumosul print! Si au trait fericiti pana la adanci batraneti.
