Demult, tare demult, in marele oras Bagdad traia un tanar negustor, pe nume Sinbad. El obisnuia sa calatoreasca pe marile cele intinse, ajungand in tari indepartate, cumparand si vanzand tot soiul de marfuri. Dar, intr-una din calatoriile sale, corabia il purta catre o insula tare ciudata.
Sinbad cerceta insula cu pricina si afla pe ea iarba si flori, dar si cativa copacei. Mai tarziu, facandu-i-se foame, Sinbad stranse niscaiva uscaturi si aprinse un foc, cu gand sa-si pregateasca mancarea. Deodata, insula prinse a se cutremura. Passamite, nu era nicidecum o insula... Tanarul negustor aprinsese focul pe spinarea unei balene adormite, care plutea asa pe mare de ani in sir!
Iar focul nu facuse decat s-o trezeasca. Infuriata peste masura, balena se scutura si-l arunca pe Sinbad in mare! Apoi, dupa ce-i fransi corabia, se scufunda in apele involburate. Mai multe zile la rand, Sinbad pluti pe mare, tinandu-se de un bustean. Pana la urma, valurile si vantul il purtara catre o alta insula, de data aceasta una adevarata, unde dadu peste un urias ou de pasare.
Dar tocmai atunci cobori din vazduh si pasarea, pentru a se aseza la clocit pe acel ou. Ca sa scape de pe insula, Sinbad isi desfacu turbanul si se lega strans de unul din picioarele pasarii. Asa ca, de cum isi lua zborul, il cara cu ea si pe tanar!
Dupa o vreme, pasarea se lasa intr-o vale in care, peste tot, zaceau imprastiate puzderie de pietre pretioase. Sinbad se dezlega de piciorul pasarii la timp, tocmai cand aceasta se pregatea sa-si ia din nou zborul. Tanarul negustor culese o multime de pietre pretioase si iesi din valea aceea.
O porni la drum si, dupa mai multe saptamani, ajunse intr-o tara care se numea Serendib. Sinbad merse la regele tarii si-i darui cateva dintre pietrele pretioase, culese din valea in care il dusese uriasa pasare. Drept multumire, regele ii oferi o caseta de aur si un vas din rubin, foarte pretioase, pe care tanarul sa le duca in dar marelui sultan din Bagdad.
Totodata, Sinbad mai primi o corabie pe cinste, cu care sa se intoarca la ai sai, si mai multi saculeti cu aur. Tare se mai bucura sultanul la vederea darurilor si, drept multumire, il opri pe tanarul negustor la curte si-l facu mare dregator.
Astfel, chiar daca viata lui Sinbad fusese pana atunci plina de peripetii si primejdii, acum putea duce o viata tihnita, fiind aproape la fel de bogat ca un rege!
