A fost odata un batran care avea o moara, un magar si un motan. Si mai avea si trei feciori. Cand batranul muri, cel mai mare dintre feciori se alese cu moara, cel mijlociu primi magarul, iar mezinul se pricopsi cu motanul.
– Fratii mei se vor descurca in viata, cu ce-au primit, spuse cel mai mic dintre frati. Dar eu, ce-o sa ma fac cu motanul asta leneos?
Auzindu-i nemultumirea, motanul prinse glas si ii spuse:
– Nu fii trist, stapane! Mai bine mi-ai da un sac, o palarie si-o pereche de cizme. Si, foarte curand, vei fi mult mai bogat decat te-ai fi gandit vreodata!
Asa gatit, cu palaria cea noua pe cap si cu cizmele cele trainice in picioare, motanul pleca de acasa.
Nu trecu multa vreme si izbuti sa prinda un iepure aratos, cu care se si grabi sa ajunga la castelul regelui. Acolo, scotandu-si palaria, motanul facu o plecaciune si grai:
– Sire, stapanul meu, marchizul de Carabas, iti trimite ploconul acesta, ca semn de mare pretuire!
Cateva zile la rand, motanul trecu pe la castel, lasand la picioarele regelui o multime de daruri, toate, fireste, din partea marchizului.
Intr-o zi, motanul ii spuse regelui:
– Sire, stapanul meu, marchizul de Carabas, va pofteste la castel, impreuna cu familia regala!
Bine, dar unde oare avea sa gaseasca istetul motan un castel pentru amaratul lui stapan?
– Ia-te dupa mine! ii spuse motanul mezinului, pornind intins spre un castel din imprejurimi, acolo unde salasluia un temut si foarte bogat capcaun.
– Spune-mi, marite capcaun, incepu motanul, e adevarat ce se zvoneste, c-ai fi in stare sa te prefaci in orice animal de pe lumea asta?
Cand acesta ii raspunse ca tot ce se povestea despre el era cat se poate de adevarat, motanul il ruga sa se preschimbe intr-un animal mic, cat mai mic. Si ingamfatul capcaun se transforma pe data intr-un soricel!
Asta si astepta motanul. Cat ai clipi, puse laba pe el si-l infuleca dintr-o inghititura!
Cand regele ajunse la castelul marchizului, se arata foarte multumit de cat de instarit era chipesul tanar. De cum se vazura, stapanul motanului si fiica regelui prinse drag unul de celalalt si, in scurt timp, facura si nunta.
Iar istetul motan nu mai fu nevoit sa prinda soricei, decat asa, ca sa se distreze.
