Hamelin era un orasel linistit, cand, intr-o zi, asezarea a fost napadita de mii si mii de sobolani. Rozatoarele nu erau numai zgomotoase, ci si lacome, devorand tot ce gaseau de mancare. Iar locuitorii oraselului prinsera a se ingrijora, caci hrana lor se imputina vazand cu ochii.
Primarul dadu de stire ca oferea o rasplata de o suta de galbeni aceluia care ar fi izbutit sa-i scape de sobolani. Numai ca multi dintre cei care incercara nu facura mare branza. Intr-una din zile, in orasel aparu un strain tare ciudat la infatisare, care-i zise primarului din Hamelin:
– Sunt cantaret din fluier si stiu cum sa va scap de sobolani.
Primarul ii raspunse bucuros:
– Fa numai trebusoara asta si toti banii vor fi ai tai!
Cantaretul porni agale spre raul ce trecea la marginea oraselului si incepu sa sufle in fluierul sau. Pe data, fermecati de melodia aceea parca nepamantena, sobolanii iesira de prin toate cotloanele si se stranseran in spatele strainului, urmandu-l ca vrajiti. Ajuns la rau, cantaretul se urca intr-o barca si continua sa cante. Ademeniti de sunetele acelea minunate, sobolanii se bulucira in apa si se inecara pana la ultimul!
Dupa ce scapa orasul de sobolani, asa cum promisese, cantaretul din fluier se duse sa-si ia rasplata cuvenita. Numai ca primarul, caruia nici prin gand nu-i trecuse sa-i dea strainului atata banet, ii spuse zeflemitor:
– Pai, daca tot s-au dus sobolanii aceia, poti sa te duci si tu de unde ai venit!
Furios, cantaretul din fluier ii zise primarului:
– Nici nu stiti cat o sa va caiti cu totii pentru ca nu ti-ai tinut cuvantul dat!
Si, pe data, se puse iarasi pe suflat in fluierul magic. De data aceasta insa, cei care se bulucira in urma lui, dornici sa-i asculte cantarea, fura copiii oraselului. Rasera, cantara si dantuira, urmandu-l pe misteriosul strain. Iar acesta ii scoase incet-incet din Hamelin si-i duse pe un munte din apropiere.
De acolo, copiii il urmara pe strain in pantecele unei pesteri. Si, de cum pasi inauntrul ei si ultimul copil, gura pesterii se inchise pe vecie! In zadar ii asteptara parintii. Din nefericire, odraslele lor nu se mai intoarsera niciodata! Si trecura multi ani pana sa se auda din nou, pe straduutele tristului orasel, voci cristaline de copii...
