Intr-o zi, apucand la iuteala o bucata de stofa, un croitoras plesni niste muste sacaitoare care-l banzaiau. Si, cand ridica bucata de stofa, ce sa vezi? Sapte dintre ele zaceau moarte! Ceea ce-l facu pe croitoras sa se umfle in pene. Isi croi repede un brau, pe care broda urmatoarele: "SAPTE DINTR-O LOVITURA!"
Apoi, omul nostru pleca in lume, cu gand sa se laude in tot locul cu fapta lui de vitejie. Nu trecu mult si intalni o pocitanie de urias, care-si rase insa de el.
– Ia nu mai rade ca un apucat! Mai bine citeste ce scrie aici pe braul pe care-l port, ca sa pricepi cu cine ai de-a face!
Si, pe masura ce citea, uriasului ii cam intra frica-n oase, caci se intreba daca nu cumva era vorba de sapte oameni omorati din lovitura aceea. Asa ca se hotari sa afle cat de puternic era croitorasul cu adevarat. Apuca de pe jos un pietroi si il stranses in maini pana ce incepu sa picure apa dintr-ansul.
– Ei, esti si tu in stare de-asa ceva, slabanogule? intreba uriasul, razand in hohote.
Croitorasul se prefacu ca ia o piatra de pe jos, dar scoase pe furis din traista o bucata de branza, pe care o stranses in palme pana cand incepu sa curga zerul din ea. La vederea lucrului astuia, uriasului chiar ca i se facu frica de-a binelea. Asa ca, in vreme ce mergeau pe drum, ii arunca insotitorului sau, pe ascuns, priviri tematoare.
Mersera ei ce mersera impreuna, pana ajunsera la un cires incarcat de roade pirguite. Uriasul apleca trunchiul pomului, pentru a-l ajuta pe croitoras sa culeaga cele mai coapte fructe, aflate taman in varful ciresului. Dar, in vreme ce manca tinandu-se de-o creanga, uriasul cel viclean dadu drumul pomului din stransoare si zvarr!, croitorasul nostru zbura cat colo.
– Ha! Ha! Ha! rase uriasul. Dar vad ca nici macar nu esti in stare sa tii de crengile astea subtirele! Asta sa-ti fie oare toata puterea?
– Ca prost mai esti! ii raspunse croitorasul. N-am facut decat sa sar peste el! Ia incearca si tu!
Uriasul sari si el peste pom, dar isi prinse un picior intre cracile ciresului si cazu cat era de lung. Tocmai atunci se nimeri sa treaca prin preajma si caleasca regelui.
– Buna treaba ai facut, flacau! ii zise regele. Care va sa zica l-ai prins pe uriasul cel rau!
Regele ii darui un sac cu galbeni si ii oferi si o slujba pe masura la palat. Toata lumea afla de vitejia croitorasului care-l prinsese pe urias. Si de atunci nici ca mai cuteza cineva sa-i caute pricina.
