A fost odata o femeie tare sarmana, care suferea din pricina ca nu avea si ea un copil. Intr-o zi, o zana batrana si buna la suflet se milostivi de ea si-i darui o samanta, spunandu-i:
– Pune-o la incoltit intr-un ghiveci, iar din ea o sa creasca o floare magica, intre petalele careia vei gasi copilosul mult dorit!
Femeia merse cu samanta aceea acasa, o puse in pamantul dintr-un ghiveci, asa cum o invatase zana, apoi o uda si o ingriji cu drag. Curand, din pamant rasari o floare deosebita, iar in bobocul ei se afla o fetita! Femeia nu mai putea de fericire! Si, de vreme ce copila nu era mai mare decat un deget, ii spuse Degetica.
Noapte de noapte, fetita dormea langa geam, in patuitul ei incropit dintr-o scoica. Dar, intr-una din nopti, o pocitanie de broasca intra pe geam si dadu peste fetita adormita. O lua cu tot cu patuit si o duse la salasul ei, aflat pe malul lacului din apropiere.
– Ce sotie pe cinste ai sa-i fii feciorului meu! ii spuse broasca.
Sarmana Degetica n-ar fi vrut deloc sa ajunga sotia unui broscoi! Asa ca, ajutata de un pestisor, care rupse tulpina frunzei de nufar pe care fusese lasata, reusi sa scape de broaste. Iar pestisorul o duse la mal, cu frunza cu tot, intr-un loc in care traia o soricioaica batrana. Aceasta se bucura nespus s-o primeasca in casa ei, iar fata se si apuca sa o ajute in gospodarie.
Peste ceva vreme, un sobol incepu sa-si faca drum din ce in ce mai des pe la casa batranei, si asta pentru ca ii placea cum canta Degetica. Intr-o buna zi, sobolul ii marturisi fetei ca si-ar dori-o de nevasta si o duse sa-i viziteze tunelul lui.
Dar, cand vazu incaperile intunecose, Degetica stiu pe data ca nu va putea trai in labirintul acela de sub pamant. Prietena fetitei, o randunica, o ajuta sa scape de sobol, purtand-o in zbor spre un taram fermecat.
Ajunsa acolo, Degetica intalni un print chipes, de statura ei, si amandoi se indragostira unul de celalalt. Curand se si casatorira si traira mai apoi fericiti, pana la adanci batraneti!
