A fost odata un om sarman, care astepta ca nevasta sa-i aduca pe lume primul copil. Dar, in vremea aceea, femeia poftea sa manance laptuca. Asa ca barbatul se hotari sa-i astampere pofta smulgand, noapte de noapte, cateva capatani de laptuca din gradina unei vecine, o vrajitoare rea si razbunatore.
Si cum ulciorul nu merge de prea multe ori la apa, intr-o noapte, vrajitoarea il surprinse pe nefericit la furat de laptuca.
– Te-oi lasa cu zile, ii spuse ea, dar numai daca imi vei da copilul ce ti se va naste!
Orcat de greu i-a fost bietului om, pana la urma se invoi. La scurta vreme dupa ce nevasta lui nascu, vrajitoarea se si infiinta la casa celor doi sarmani ca sa le ia copilul, asa cum le fusese invoiala.
Si ce alt nume sa-i puna copilei, caci era vorba de o fetita, daca nu... Laptuca! Fetita se facu mare si nespus de frumoasa, cu parul lung si balai. Cand implini doisprezece ani, vrajitoarea o inchise intr-un turn inalt, fara de usa si cu o singura fereastra.
In fiecare zi, vrajitoarea trecea pe-acolo si ii striga copilei:
– Laptuco, odor frumos, da-ti cositele in jos!
Iar fata isi lasa sa atarne peste pervaz cozile lungi de douazeci de coti, impletite din parul ei ca aurul. Si, pe asa o funie incropita, vrajitoarea se catara pana sus, in turnul fara usa.
Trecura astfel mai multi ani si, intr-o buna zi, se nimeri prin preajma turnului un print chipes, care o auzi pe frumoasa fata cantand, acolo sus, in cameruta ei.
Stand la panda, o vazu pe vrajitoare cum o cheama pe fata si cum se catara pana la fereastra turnului, pe cozile balaie ale acesteia. Dupa ce pleca vrajitoarea, printul, la randul lui, striga si el:
– Laptuco, odor frumos, da-ti cositele in jos!
Pe data cobora cozile fetei, iar printul se urca pe ele pana sus, la fereastra turnului. Vazandu-se, cei doi tineri se indragostira pe data.
Numai ca vrajitoarea afla de print si tare se mai manie. Intr-o zi, cand printul incerca sa ajunga la fereastra turnului, ea ii taie fetei cozile balaie si tanarul cazu. Apoi, vrajitoarea o trimise pe Laptuca intr-o alta tara, hat departe!
Din fericire, printul cazuse pe o capita de fan si nu patise mare lucru. Cum nu mai putea de dor, el pleca in cautarea fetei cu parul balai si, dupa un an de umblat prin lume, o gasi in sfarsit!
Cei doi se casatorira in scurt timp si traira fericiti, pana la adanci batraneti!
