A fost odata un negustor batran care se intorcea acasa dintr-o lunga calatorie. El avea o fata pe nume Frumoasa, care nu-i ceruse sa-i aduca bijuterii sau haine nemaivazute, ci doar trandafiri, florile ei preferate.
Asa ca negustorul se opri intr-o gradina intalnita in drum, unde cresteau minunatele flori, cu gand sa culeaga cateva si sa i le duca fetei sale. Apuca sa rupa patru trandafiri si cand vru sa mai ia unul, omul se pomeni ridicat in aer de un monstru cu cap si colti de leu si coarne de taur.
– Astea-s florile mele! striga acela, Bestia, cu glas tunator.
– Iertare, rogu-te! rosti omul, tremurand de frica. Am luat trandafirii pentru fiica mea, Frumoasa.
– Bine, am sa-ti crut viata si o sa te las sa mergi acasa, spuse Bestia, doar daca mi-o vei trimite pe fiica ta, ca sa traiasca alaturi de mine aici, la castel.
Cum nu avea alta scapare, bietul negustor se invoi. Ajuns acasa, cu inima grea, ii povesti fetei patania de pe drum. Iar ea, ascultaroare, pleca la castelul Bestiei.
Nu mica-i fu mirarea sa afle ca Bestia, in ciuda chipului had si fioros, era tare buna la suflet, ba chiar avea purtari alese!
Frumoasa si Bestia petrecura multa vreme impreuna. Iar intr-o zi, Bestia o intreba pe Frumoasa:
– N-ai vrea sa-mi fii sotie?
– O, nu! spuse ea, pe cat de mirata, pe-atat de infiorate. Ai chipul had, dar un suflet bun si purtari alese. Cu toate astea, nu cred ca m-as putea marita vreodata cu tine!
Vorbele fetei avura darul sa-l intristeze si sa-l indeparteze de ea, pentru ca mai apoi sa traga sa moara de nefericit ce era.
Cand il vazu in starea aceea, Frumoasa izbucni in plans.
– Bestie, ii spuse ea printre lacrimi, te rog, nu muri. Te iubesc asa cum esti!
De cum ii ajunsera la urechi vorbele acelea mangaietoare, Bestia se preschimba intr-un preafrumos print!
– Cu dragostea ta ai izbutit sa alungi blestemul aruncat asupra mea de o vrajitoare, care m-a prefacut intr-un monstru, ii spuse flacaul cel chipes.
Apoi, luandu-i delicat mana si punandu-i pe deget un inel de aur, o intreba:
– Acum vrei sa fii sotia mea?
– Desigur, dragul meu print! spuse fericita frumoasa fata.
Curand, cei doi tineri se casatorira, iar fericirea lor se rasfanse asupra intregului tinut!
