A fost odata ca niciodata un chipes print, care dorea sa se insoare numai cu o printesa adevarata. Cunoscuse o multime de domnite, dar cum sa fi stiut care dintre ele era o printesa adevarata? Mai ales ca, de fiecare data, el le gasea domnitelor cate un cusur.
Intr-o seara, se porni din senin o furtuna grozava, cu tunete, fulgere si suvoaie de apa ce se pravaleau din cer. Printul si mama lui, regina, tocmai terminasera masa de seara, cand auzira batai insistente in poarta castelului.
Printul si regina mersera sa deschida si se pomenirar fata in fata cu o preafrumoasa fata, cu parul si hainele siroiduile de apa. Tanara le spuse de la bun inceput ca este printesa si ca, din pricina furtunii, se ratacise de alaiul ei.
Foarte amabila, regina o pofti sa ramana peste noapte la castel. Isi facuse ea socotelala cum sa afle daca tanara era sau nu o printesa adevarata. Si, pe ascuns, regina vari un bob de mazare intre cele doua saltele ale patului cu baldachin din camera de oaspeti.
Dupa asta, porunci ca alte douazeci de saltele sa fie asezate peste cele doua de mai inainte. O conduse apoi pe tanara in camera de oaspeti si-i spuse cu amabilitate:
– Draga mea, iata unde vei dormi in asta noapte!
A doua zi, la masa de dimineata, regina o intreba pe tanara daca a dormit bine.
– Sa ma ierti, Maiestatea Ta, dar nu as sti sa ma mai fi chinuit vreodata atata in somn. Am simtit tot timpul ceva, asa, ca o impunsatura, de parca as fi dormit pe ceva tare!
Tanara ii ceru din nou iertare reginei si o lua de la capat cu vaicalelile, povestindu-i cat se mai sucise si rasucise toata noaptea in pat.
Regina insa se arata de-a dreptul incantata, caci cine altcineva ar fi simtit in somn bobul de mazare, prin atatea saltele, daca nu o printesa adevarata?
Asa se face ca printul isi afla, in sfarsit, printesa ce urma sa-i devina sotie. Si dupa o nunta ca-n povesti, au trait fericiti pana la adanci batraneti.
