A fost odata o preafrumoasa printesa care avea o minge poleita cu aur. Intr-o zi, in vreme ce se juca langa un lac din apropierea castelului, ea o scapa din maini. Sarind de doua ori, mingea ajunse in lac.
De suparare, printesa se puse pe plans. Deodata, ii ajunse la urechi un glascisor care o intreba:
– De ce bocesti asa, draga printesa?
Domnita facu ochii mari cand vazu langa ea un broscoi pocit, care, pe deasupra, mai si vorbea! Isi facu curaj si-i povesti cum scapase mingea in apa.
– Ti-o pot aduce eu, dar numai daca fagaduiesti ca o sa-mi faci si tu pe plac, ii zise broscoiul.
– Dar ce poftesti de la mine? Rochiile mele, pietrele nestemate, margaritarele? Ori poate vrei coronita mea de aur? intreba printesa.
– Nici vorba, domnita! ii raspunse broscoiul. Nu vreau decat sa-ti fiu prieten si tovaras de joaca, sa ma lasi sa mananc alaturi de tine din talerul de aur, sa beau din cupa ta si sa dorm in patul tau.
Printesa isi zise ca, pesemne, broscoiul glumea, iar asta o facu sa se invoiasca pe data:
– Bine, fie! Iti fagaduiesc!
Broscoiul intra in apa lacului si reveni cu mingea de aur in labute. De cum o vazu, domnita o inhata si o lua la fuga spre castel, fara sa-i arunce macar o privire sau sa-i spuna vreo vorba de multumire broscoiului.
In zadar striga acesta in urma ei:
– Asteapta-ma, fata draga, ia-ma cu tine!
In aceeasi seara, in vreme ce domnita se afla la masa alaturi de tatal ei, regele, in usa castelului batu cineva. Mergand sa deschida, printesa dadu cu ochii chiar de broscoi! Cand il vazu, ii si tranti pocitaniei usa in botic!
Dar cum regele o intreba cine fusese, domnita se vazu silita sa-i povesteasca ce patise in ziua aceea.
– Ei, dar asta inseamna ca trebuie sa-ti tii cuvantul dat, o mustra Maiestatea Sa. Da-i drumul inauntru numaidecata!
Printesa merse si-i deschise usa, iar broscoiul o urma la masa, unde se ospata taman din talerul de aur al domnitei si mai si bau din cupa ei aurita!
Dupa asta, printesa il lua cu ea in pat. Dar abia ce atinse perna cea matasoasa, ca pocitania se si preface intr-un chipes print!
El le povesti apoi tuturor cum zacuse sub blestemul aruncat asupra lui de-o vrajitoare haina. Si numai bunatatea unei printese, care sa-i indeplineasca toate dorintele, l-ar fi putut destrama.
In scurta vreme, cei doi frumosi tineri prinse dragul unul de celalalt si facura o nunta mare, de trei zile si trei nopti, ca-n povesti. Si au trait fericiti pana la adanci batraneti!
