Dorothy era o fetita orfana, care locuia la ferma matusii sale din Kansas, iar cel mai bun prieten al ei era un catelus pe nume Toto. Intr-o zi, o tornada starnita din senin lua casa pe sus si o duse hat departe! Dupa o vreme, casa cazu intr-un taram fermecat, numit Oz. Din fericire, in afara de o speriatura strasnica, nici Dorothy si nici Toto nu patira nimic.
O femeie prietenoasa, aparuta ca din senin, ii spuse fetitei:
– Numele meu e Glinda si sunt Vrajitoarea cea Buna de la Miazazi. Si mai afla ca, prabusin du-se pe pamant, casa ta a omorat-o pe Vrajitoarea cea Rea de la Rasarit. Pentru asta iti suntem cu totii recunoscatori si, in semn de pretuire, iti daruim pantofii ei fermecati.
– Iti multumesc din suflet, ii raspunse Dorothy, dar dupa ce voi vizita locurile acestea minunate, as vrea tare mult sa ma intorc acasa! Ce zici, zana buna, ma poti ajuta?
Glinda o sfatui pe fetita sa urmeze drumul pietruit cu dale galbene, care ducea in Orasul Smaraldelor. Acolo, ii mai spusese ea, i-ar fi putut cere ajutor Marelui Vrajitor din Oz. Fara sa mai zaboveasca o clipa, Dorothy si Toto pornira la drum.
Asa ajunsera sa-i intalneasca pe Omul de Paie, pe Omul de Tinichea si pe Leul cel Fricos. Fiecare dintre ei nadajduia sa primeasca de la marele vrajitor ceea ce ii lipsea: Omul de Paie ceva minte, Omul de Tinichea o inima, iar Leul cel Fricos un dram de curaj!
Cum ajunsera in Orasul Smaraldelor, Vrajitorul din Oz le spuse:
– Intai de toate trebuie s-o ucideti pe Vrajitoarea cea Rea de la Apus!
Numai ca, in drum spre castelul vrajitoarei, maimutele ei inaripate o rapira pe Dorothy. Atunci cand prietenii fetitei reusira sa o gaseasca, vrajitoarea incerca sa-i sperie si ii dadu foc Omului de Paie. Acesta avu insa noroc cu Dorothy, care arunca pe el o galeata de apa. Dar apa aceea o scalda din cap pana in picioare si pe vrajitoare, iar aceasta se topi pe data!
Pentru ca i-au scapat de vrajitoarea cea rea, Vrajitorul din Oz ii darui Omului de Paie minte, Omului de Tinichea o inima, iar Leului cel Fricos, pentru curajul aratat, o medalie grozava.
Tocmai cand Dorothy se pregatea sa urce in nacela balonului cu aer cald al Vrajitorului din Oz, pentru a se intoarce acasa, o rafala de vant smulse balonul cu vrajitor cu tot, pierzandu-l in departari! Sarmana Dorothy! Cum o sa mai ajunga ea acasa?
Deodata, se ivi Vrajitoarea cea Buna de la Miazazi. Ea ii aduse aminte fetitei de pantofii fermecati, cu care fusese incaltata tot timpul:
– Bate din ei de trei ori!
Dorothy il lua pe Toto in brate si batu din pantofi, precum o sfatuise vrajitoarea. Si, intr-o clipa, se si trezi la ea acasa!
