Gulliver era un doctor caruia ii placeau tare mult calatoriile pe mare. Odata, pe cand se afla pe o corabie numita Antilopa, se porni o furtuna cumplita. Corabia se izbi de stanci si se duse la fund. Fiind insa un bun inotator, Gulliver ajunse cu bine la tarm. Frant de oboseala, se intinse pe nisipul tarmului si adormi de indata.
Cand se trezi, era legat si tintuit de pamant, neputand sa-si miste nici capul, nici mainile, nici picioarele. Apoi, vazu ca pe trup ii umbla de colo-colo o multime de omuleti, niciunul mai inalt de-o palma. Si oricat incercara ei sa intre in vorba cu el, tot nu izbutira, pentru ca Gulliver nu le intelegea graiul si pace!
Sosit in mare graba, regele acelui tinut le porunci omuletilor sa aduca de mancare si sa ridice o platforma, pentru a ajunge la gura uriasului. Cand sosi mancarea, carata in mai multe carute, se dovedi ca un cos plin cu paine si un altul plin cu bucati de carne abia daca-i ajungeau uriasului Gulliver pe-o masea! Insa, dupa mai multe transporturi, omuletii izbutira sa il sature.
Intr-o noapte, in vreme ce Gulliver dormea, mai multi omuleti il dusera in cetatea lor, purtandu-l pe un car urias, mesterit de ei si tras de o sumedenie de cai vanjosi. Odata ajunsi, omuletii il lasara pe Gulliver langa o cladire uriasa, care ar fi urmat sa-i tina loc de casa. Desi era uriasa pentru omuleti, cladirea aceea se dovedi neincapatoare pentru Gulliver, care se vazu nevoit sa se strecoare inauntru tarandu-se pe branci, si nici vorba sa se poata ridica macar in genunchi.
Fierarul regelui primi apoi porunca sa mestereasca un lant zdravan, cu care sa-l priponeasca. Inteleptii regatului il invatara sa le vorbeasca limba, lucru care-l ajuta pe Gulliver sa se inteleaga cu ei. Purtandu-se cum se cuvine, in scurta vreme Gulliver isi facu o sumedenie de prieteni printre omuleti. Cu toate acestea, ii era tare dor de casa...
Zarind intr-una din zile o barca plutind pe mare, inota pana la ea, o lega zdravan si o trase la tarm. Regele ii ingadui lui Gulliver s-o repare si sa paraseasca Lilliputui, cum se numea acea tara a omuletilor. Unde mai pui ca multi dintre micutii sai prieteni ii dadura bucurosi o mana de ajutor la gasirea materialelor si la reparatul barcii. Cand se arata gata de plecare, omuletii ii adusera lui Gulliver mancare si apa pentru drum, dar si niscaiva aur si pietre pretioase, pe care sa le duca in tara lui.
