A fost odata un baietel cuminte si istret pe nume Petrica. Vacantele si le petrecea la bunicii de la tara, care locuiau intr-o casuita, la marginea unei paduri dese si intunecose.
Intr-o dimineata, Petrica iesi la joaca pe campul de langa casa bunicilor, uitand insa deschisa poarta de la curte. Nu observa ca un boboc de gasca se strecura afara si se lua dupa el.
Ca de fiecare data, baiatul merse mai intai la prietena lui, vrabiuta, care-l astepta ciripind vesela pe una din crengile copacului in care isi avea cuibul. Si tocmai atunci veni in graba bunicul lui Petrica, imbracat intr-o pijama in dungi. Fara sa-i zica vreo vorbulita, il lua de mana pe baiat si il duse in curtea casei.
– Eu n-am vrut sa te sperii atunci cand ti-am spus ca iazul acesta e un loc primejdios, isi incepu batranul dojana. Oricand poate iesi din padure vreun lup flamand... care sa sara la tine si sa te infulecat!
"Mie nu mi-e frica de lupi", isi spuse Petrica in gand. Peste putina vreme insa, se intampla ca din padure chiar sa se arate un lup mare si fioros.
Petrica tocmai se uita la el, din spatele portii, cand dihania se strecura catre iazul din apropiere, in care se scalda bobocul de gasca. Speriat din cale-afara, bobocul sari din apa si o lua la fuga spre casa. Fu insa repede ajuns de lup si infulecat pe data!
Hotarat sa scape de dihanie, Petrica isi facu un plan. Lua o funie groasa, se urca pe zidul gradinii si de-acolo se catara intr-un copac din preajma iazului. Apoi, ii spuse vrabiutei:
– Incearca sa zbori in jurul capataanii lupului si sa-i distragi atentia. Dar ai grija sa nu te inhate!
Cand lupul sari dupa pasarea ce nu-i dadea pace, Petrica izbuti sa-l prinda de coada cu un lat pe care-l mesteri din funia cea groasa. Si tocmai atunci se nimeriara pe-acolo si doi vanatori, venind dinspre padure. Ii urmarisera si ei pe lupul cel hapsan si, cand il vazura prins in lat, se pregatira sa-l impuste.
– Nu trageti! le striga Petrica. Nu trebuie sa-l omoram. Cel mai bine ar fi sa-l ducem la gradina zoologica, unde sa-l poata vedea toata lumea!
Ce priveliste: Petrica, cei doi vanatori, bunicul, si intre ei lupul zdravan legat, mergand cu totii inspre gradina zoologica! Iar pe deasupra lor zbura curajoasa vrabiuta, mandra nevoie mare ca ajutase si ea la prinderea lupului cel hapsan.
