Alba Ca Zapada Si Cei 7 Pitici - Poveste Audio MP3 si Scrisa

E o poveste veche, veche de demult, si-i cea mai frumoasa dintre cate ascult, cand bunica iarna incepe spuza de povesti sa-si cearna. Focul o aude, lungi urechi de para rosii se ciulesc in soba. Crivatul s-asculte, vine vijelie pe cinci roti si o toba, iar la geam ii cheama pe cei mai cuminti, clincanind pe stresii nturturi de arginti.

Si bunica iarna peste munti campii, tot povestea aceasta o spune intai.

A fost odata hat de mult si departe. Am uitat in ce tara. Timpul a sters-o din carte. Era iarna pe-atunci, dealuri si vai pareau toate de zahar si lapte. Fulgi de nea se prindeau de feresti cate doi, cate sapte. Asa au aflat si au vazut cum pornii al povesti inceput.

Somnul cuprindea castelul de pe stanca cea inalta, nici o alta fereastra luminata, doar cea dinspre turn. Oare ea, regina, care in ora cea tarzie mai intarzie la geam? Ascultand, poate, cu vantul, ce polenizeaza ram cu ram.

Aproape am terminat, draga Doica. Uite! Regina! Cine ma striga? Nimeni, maria ta. Ti s-a parut. Vantul suiera besmetic pe afara. Crezi, Doica? Esti obosita. Culca-te. Termin maine. Nu, nu deschide geamul. Hai, sa racesti? Nu te supara, ce multa zapada s-a strans pe pervaz. Vantul vrea s-o aduca in casa.

Maria ta! Nici n-am bagat de seama. Din deget imi curge sange. Pe semne ca m-am intepat cosand. Uite, o boaba. Inca una. Trei boabe. Semn bun, maria ta. Nu mai sta la geam, e frig. Mai bine priveste. Ce frumos fac boabele de sange pe zapada alba.

Stii, Doica, daca as avea un copil, mi-ar place sa aiba fata alba ca zapada aceasta. Gura rosie ca sangele si parul, parul negru ca lemnul de abanos al ferestrelor. Asa sa fie.

Curand dupa aceea, regina nascu o fetita, frumoasa si buna, ca ziua cand soarele isi tese lumina, sau noaptea-i cu luna. Caci parul ei frumos era negru ca lemnul de abanos. Gura ca sangele fata o avea si fata-i mai alba ca fulgul de nea. Dar trista fu soarta reginei sa moara inainte sa-si poata vedea fetita crescuta, pe Alba ca Zapada.

Trecand zile grele, mai grele urmara, caci regele iata din nou se insurase. Noua nevasta? O femeie trufasa si rea, ce pe alta in tara mai mandra ca ea n-ar suferi-o sa traiasca. Si oglinda si-ntreaba in zorii diminetii. Spune-mi, oglinda fermecata, oglinjoara, cine-i cea mai frumoasa din tara? In tara aceasta, esti cea mai frumoasa, marita stapana.

Maria ta, maria ta, n-ai vazut-o demult pe Alba ca Zapada. S-a facut frumoasa, Maria ta, frumoasa ca lumina zilei. Uite-o, uite-o, priviti-o putin pe fereastra. O vedeti? Acolo, langa fantana.

Auzi, frumoasa! Eu sunt cea mai frumoasa si nimeni alta! Da-mi oglinda fermecata! Repede, oglinda fermecata! Da, maria ta. Spune-mi, oglinda fermecata, oglinjoara! Cine e cea mai frumoasa in tara? Frumoasa esti, stapana, dar in frumusete rece, iar Alba ca Zapada de mii de ori te-ntrece.

Ah, nu! Nu! Pleaca! Sa vina vanatorul!

Da, am inteles, stapana. Vreau sa piara! Sa piara? Da, iti poruncesc. Stapana, e o copila. Te-ndura. Daca mai spui o vorba sau nu mi-asculti porunca? Am inteles, stapana. Tu du-o in padure. Departe, cat mai departe. Acolo s-o ucizi si, drept dovada, vreau sa-mi aduci inima ei.

Hai, du-te, du-o in padure! Unde ma duc? Ploua! Mi-e frica! Sa ne oprim aici. Aici? Ce-i cutitul asta? Ce vrei sa faci cu el? Ce rau ti-am facut eu? Nu, nu pot, nu pot. Nu-i asa? Stiam eu ca esti bun. Dar trebuie, intelegi. Nu vreau sa mor. Indura-te de mine. Fii bun si lasa-mi viata si niciodata n-am sa ma intorc acasa. Am sa fug. Uite, chiar acum. Nu-i asa ca ma lasi?

Fugi, fugi, fatita, du-te. Cat mai departe, du-te. Cu bine, cu bine. Dar fiarele padurii nu au sa o lase in viata. Ce se misca acolo? Un mistret. Il junghii. Asa. Acum am sa-i scot inima. Eu duc reginei si am sa-i spun ca e inima fetitei. Sarmana fata, in padurea asta... Acu se lasa noaptea.

Am vazut o casa. Ia sa ma uit mai bine. Uite-o! Doi pasi pana la ea. Buna seara! Chiar nu e nimeni? Daca ar fi stapanul, tot m-ar lasa sa intru. Macar sa ma odihnesc, nu m-ar da afara. Ce bine e aici. Si-i cald. Si-i asa de curat. O, si masa e pregatita. Una, doua, trei, sapte farfurioare. Or fi sapte stapani? A, si in spate sunt tot sapte patutele. Sapte stapani. Pe unde or fi acum?

Au ajuns! Asa, acum aprindeti lumanarile. E intuneric in casa. Dar cine a fost aici? Scaunelul meu nu mai e la locul lui. A mancat cineva din farfuria mea. Painea mea, cine a luat-o? Si mustul din paharul meu? Cine a putut sa intre? Uite, veniti! Uite cine doarme in patutul meu! O fetita! O fetita! Ce frumoasa e! Bine, dar eu unde dorm? Da, adevarat, tu unde dormi? Sa ne gandim!

Uf, ne apuca dimineata. Am sa ma odihnesc in fiecare patut cate o ora pana trece noaptea. Asa, da.

Buna dimineata! Buna dimineata! Buna dimineata! Dar cine sunteti voi? Noi suntem cei sapte pitici, stapanii casei. Suntem sapte, scurmonitori voinici, vestiti si uguiti. Eu am barba pana la pamant. Eu pana la glezna. Eu sunt al cincilea frate. Eu sunt mijlociul. Eu am barba pana la mijloc. Eu sunt al saselea pitic, din fire sunt putin peltic.

Eu dintre toti, cel mai mic. Si toti imi spun, tu esti prostutul. Pe tine cum te cheama?

Ma numesc Alba ca Zapada. Va rog sa nu ma izgoniti. Mama mea vitrega, regina, m-a alungat din casa si a poruncit sa fiu ucisa. Da, asa-i ca nu ma izgoniti! Sa te izgonim? Nu! Uite ce e, Alba ca Zapada. Noi ne-am gandit ca daca tu vrei sa ne ingrijesti casa, sa ne gatesti, sa curatesti, sa te joci cu noi, primesti? Din toata inima. Nu o sa duci lipsa de nimic. O sa te iubim ca pe o sora.

In timpul acesta, regina cea rea si trufasa isi intreba din nou oglinda. Spune-mi, oglinda fermecata, oglinjoara. Cine e cea mai frumoasa in tara? Frumoasa esti, regina, ca soarele la murg, dar peste muntii acestia si apele ce curg, e Alba ca Zapada, ce mai frumoasa pare decat lumina zilei si mai stralucitoare. In casa aceea mica, adapostita in taina de cei sapte pitici.

Cum? Alba ca Zapada traieste? Asa! O ucid eu atunci! Sa-mi aduci imediat o rochie de precupeata si un cos cu nuiele. Ma voi deghiza si in cos voi pune cingatori de toate felurile si de toate culorile. Ai inteles? Sa nu deschizi la nimeni, Alba ca Zapada! La nimeni! La nimeni!

La revedere! La revedere! Sa ne faci coltunasi si papanasi! Da! Turta dulce! Da, da! La revedere!

Marfa buna, la vanzare! Am marfa buna! Zi-ti drumul, batrano! N-am voie sa deschid la nimeni. Te poti uita pe fereastra, ai voie sa privesti, nu-i asa? Uite ce cingatoare frumoasa si uite cum straluceste! O, iti iau ochii! Ce frumoasa e! O, ce bine ar sta in jurul taliei tale! Da-mi voie numai sa ti-o leg! Pleaca-te pe fereastra, asa, asa!

Asa, o punem pe mijloc si acum o strangem. Ma strange, ma doare! Frumoasa, s-a terminat cu tine. Te-am strans atat de tare cu cingatoarea peste mijloc ca ai murit. Alba ca Zapada, am sosit! Ce e asta? Alba ca Zapada prabusita pe podea! Nu-i mai bate inima! E moarta! Ce s-o fi intamplat? Cingatoarea noastra, sa o desfacem repede! Isi revine!

Ce ne-am speriat! Atata de tare m-a strans, credeam ca o sa ma omoare.

Precupeata nu era alta decat regina cea ticaloasa. Fereste-te de acum inainte sa mai lasi pe cineva sa intre cand nu suntem acasa.

Ah, ce bine ca am ajuns acasa! Aduce-ti-mi repede oglinda fermecata! Oglinda fermecata, oglinjoara. Cine-i cea mai frumoasa in tara? Frumoasa esti, regina, ca soarele la murg, dar e Alba ca Zapada.

Ce? N-a murit? Alba ca Zapada n-a murit? Ei bine, nu-mi scapa. Ma voi duce a doua oara, imbracata in batrana, si de-asta data am sa-i aduc un pieptene sa-l prinda in parul ei negru ca abanosul. Numai ca pieptenele e otravit. Ai sa mori. Ai sa mori!

Marfa buna, la vanzare! N-am voie sa raspund la nimeni. Te privesti pe fereastra, ai voie sa privesti, nu-i asa? Uite ce pieptene frumos si uite cum straluceste! Ce frumos e! Ce bine ar sta in parul tau negru! Da-mi voie numai sa ti-l pun! Pleaca-te pe fereastra, lasa-l sa ti se prinda, asa, asa!

Asa, acum esti moarta! Moarta!

Piticii s-au intors. Batrana aceea era tot regina. I-a infipt in cap pieptenele otravit. Fereste-te de acum inainte, pentru ca la a treia oara s-ar putea sa nu te mai putem salva.

Cum? Alba ca Zapada n-a murit. E bine, iti vin eu de hac. Chiar de-ar trebui sa-mi pun viata. Alba ca Zapada tot trebuie sa moara. Am sa iau cel mai frumos mar din gradinile palatului. Jumatate rosu, jumatate alb. Iar partea rumenita de soare am sa o otravesc. Cu o otrava atat de puternica, incat toti piticii la un loc n-o sa o mai scape.

Mere! Mere proaspete! N-am voie sa cumpar nimic. Nu poti sa lasi pe nimeni sa intre, stiu. Dar vad ca poftesti la ele! Na, tine unul sa il gustesti! N-ai sa primesti nimic! Ce frumoasa colo! Uite, tai marul in doua. Partea rumenita de soare o mananci tu. Iar cealalta, uite, o gust eu! Hai, musca si tu!

Multumesc, batranuca! Ce buna esti! Ce se intampla? Mi-e rau! De-asta data s-a terminat cu tine. Nu o sa mai aiba ce-i face piticii. Cum sa-ti mai scoata marul otravit din gatlej? Tu esti cea mai frumoasa din tara.

Slujitori, osteni, curteni, ascultati! Eu sunt cea mai frumoasa din tara! Eu sunt cea mai frumoasa din tara!

O planseara piticii si codrul tot o planse, parea ca si seninul incet umbrit se stinse. Piticii o asezara in racla de clestar, pe un platou inalt de stanca, langa un batran stejar. Veneau aici s-o vada bursucii, si cerbi din livada, si ciocarlani din stepa, si miei si bufnitele mirate, si fluturi aurii, si-o tot priveau pe fata. Si ea parca dormea, cu parul lung si negru, cu obraji albi de nea.

Iar cand intr-o dimineata trecu un fiu de crai si-o vazu frumoasa, ramase fara grai. In fiecare dimineata ne oprim la ea si-i spunem buna dimineata, Alba ca Zapada. Si seara la fel, cand ne ducem la culcare, ii povestim ce-am facut peste zi si-i spunem noapte buna, Alba ca Zapada. E atat de trist ce-mi spuneti voi. Daca mi-ati da-o mie, am sa va implinesc orice dorinta.

Nu, zadarnic, nu ne despartim de ea pentru tot aurul din lume. Daruiti-mi-o! Simt ca nu mai pot trai fara sa o privesc mereu. O voi cinsti si pretui ca pe mireasa mea. Daca e asa cum spui, sa i-o dam si sa-i fie mireasa. Adevarat?

Ajutati-ma sa o pun pe cal. Stai, stai, stai, vezi ca te apleci. Uitati-va, clipeste! Genele ei se zbat. Si bucatica asta de mar... Marul a iesit. Cand s-a aplecat calul zguduind-o, marul a iesit din gatlej. Bucatica de mar otravit. Ei, ce-i cu mine? Si tu cine esti? Esti cu mine, Alba ca Zapada, cu mine care te iubesc mai mult ca orice pe lume.

Insoteste-ma in palatul tatalui meu. Vreau sa-mi fii nevasta.

Cate sapte cu aur scos din munte si inteleptiti de vreme, crai mari cu barbi carunti si codrul isi trimise la randu-i cantatoare, glasuri de mierle cu fluier si-n cant privighetoare. Si-a mai venit la nunta, sa-i fi spus oglinda sau altcum a aflat, regina rea, furtuna inciudata din palat. Dar craiul a poftit-o la joc.

Conduri de fier ii dete, de fier incins in foc. Sa joci cu ei, maria ta, si noi cantari de nunta ti-om canta. Si-a jucat regina, zvonind in jurul focului, arzand cu ea blestemul si vrajile. Din nou se incinse iara cant si veselie, piticii hora cu scufa-n tibie. Se prinsera in hora pana si cei mai batrani si-au jucat intr-una vreo sapte saptamani.