A fost odata un taietor de lemne tare nevoias, care traia impreuna cu nevasta si cu cele trei fete ale lor, intr-un bordei, la marginea unui codru, pe unde arareori calca picior de om.
Si intr-o dimineata, inainte de a pleca la lucru, taietorul de lemne ii spuse nevestii sale: Astazi am sa vin acasa abia pe inserat. Trimite-mi ceva de-ale gurii la amiaza, pe fata cea mare, cu merinde din padure. Altminteri nu mai prididesc cu treaba. Dar bine, barbate, fata nu cunoaste potecile padurii. Cum o sa gaseasca ea drumul?
Ei, lasa, nu te temi. Ca sa nu se rataceasca, am sa iau punga asta cu mei si am sa preser in urma mea semintele. Bine te-ai gandit. Ei, nevasta, de-acu am plecat. Mergi cu bine.
Cand ziua era in toi si soarele stralucea in inaltul cerului, fata cea mai mare porni la drum cu merinde pentru tatal sau. Batu padurea in lung si in lat, cerceta fiecare poteca, dar meiul disparuse de parca nici n-ar fi fost. Vrabile, ciocarliile, cintezoii, mierlele si scatii ciugulisera toate boabele. Si fata se rataci.
Pai de mine, nu vad nici urma de seminte. Pe unde s-o pornesc? Incotro sa ma mai indrept? Sa iau pe poteca asta. Nici pe aici nu sunt seminte. Soarele a ajuns la apus de cand tot umblu. Acum s-a intunecat de bine. Ce ma fac? Nu mai vad nimic. Mi-e frica. Acolo, departe tare, parca clipeste ceva. O lumina. O fereastra luminata.
Acolo trebuie sa locuiasca oameni. Poate s-o indura sa-mi dea adapost peste noapte.
In mijlocul unei poienite se afla o casuita. Fata s-a apropiat de fereastra si a privit cu teama inauntru. Ia uite, un batran. Ce par alb are si ce barba lunga. Si in colt, langa vatra, uite-o, o gainusica si un cocosit. Si mai incolo, o vitelusa baltata. Batranul pare atat de bland. Am sa-l rog sa ma gazduiasca.
Intra! Buna seara! Buna sa-ti fie inima, fata frumoasa. M-am ratacit in padure si as vrea sa ma gazduiti in noaptea asta. Te-ai ratacit si vrei sa ramai aici peste noapte? Sa vedem ce zic animalele mele. Gainusica, balanusca, cocosit frumusel, si tu, vitelusa baltata, raspundeti fetei indata. Bucurosi de voastra! Bucurosi de voastra!
Ramai, fata mosului. Du-te in bucatarie si gateste-ne ceva pentru cina.
Fata gasi in bucatarie tot ce trebuia si gati o mancare buna. A dus apoi la masa o strachina plina varf cu bucate, se aseza langa batranul cel albit de ani si manca pana ce se satura. Dar la gainusica, la cocosit si la vitelusa baltata nici nu se gandi.
Uf, ce foame mi-a fost! Acum sunt obosita. N-aveti pe aici un pat sa ma culc? Ai cinat si ai baut? Pe noi n-ai uitat? Cata-te singur! In loc de culcat, urca scara asta si o sa dai de o odaie cu doua paturi. Asterne pe ele cearsaful curat.
Fata urca treptele si, dupa ce scutura paturile si le primeni, se intinse intr-unul din ele si, fara sa-l mai astepte pe batran, adormi. Dar nu trecu mult si veni batranul, lumina fata fetei cu lumanarea si clatina din cap. Cand vazu ca fata doarme adanc, deschise o usita tainica in podea si ii dadu drumul in pivnita.
In vremea asta, taietorul de lemne, dupa ce asteptase in zadar pe fata lui cea mai mare sa-i aduca de mancare, se intoarse acasa. Bine, nevasta, asa ne-a fost vorba. Ma lasi sa flamanzesc toata ziua. Vai de mine, barbate, nu-s cu nimica vinovata. Fata a plecat cu mancarea cand soarele ajunsese sus pe cer. Cum n-a ajuns pana la tine?
Or fi alergat ochii dupa flori, ori dupa smeura, si s-o fi ratacit. Se va intoarce, ea n-ai grija.
A doua zi, taietorul de lemne se scula inainte de revarsatul zorilor si porni in padure, dupa ce ii spusese nevestei sale sa-i trimita mancarea prin fata cea de-a doua. De data aceasta, lua cu el o punga cu boabe de linte.
Dar pasarile codrului ciugulira si aceste boabe si fata cea de-a doua pierdu drumul, oprindu-se noaptea in padure, si se pomeni si ea la usa batranului. Si se petrecura toate ca si cu o seara inainte.
Intr-a treia dimineata, taietorul de lemne ii spuse din nou nevestii sale: Astazi sa mi-o trimiti pe fata cea mai mica cu mancarea. Buna si ascultatore cum e, va tine drumul drept. Nu ca surorile ei, care zburdau ca bondarii. Bine, omule, vrei sa-mi pierzi si copilul cel mai drag? Fii fara grija, ea nu o sa se rataceasca.
E cea mai cuminte dintre fetele noastre. Dar cum crezi ca va cunoaste drumul? De data asta am sa iau boabe de maiz ca sa le preser pe poteca din padure. Sunt mai mari ca cele de linte, vor arata mai bine ca alea.
Pe la amiaza, fata cea mai mica a ajuns in inima padurii. Dar, ca si surorile ei, nu gasi drumul.
Soarele a scapatat de mult si eu tot n-am gasit poteca cea buna. Biatul tata a rabdat de foame din pricina mea. Si maicuta o sa duca numai intr-un plans daca nu ma mai intorc nici eu. Mi-e teama. S-a noptat de-a binelea. Si ce intuneric s-a facut. Dar ce vad? Parca e o lumina. Da, da, o casuita.
Intra. Buna seara! Buna sa-ti fie inima, fata frumoasa! Ce vant te aduce la ceasul acesta tarziu? Draga mosule, te rog, fii bun si gazduieste-ma noaptea asta. Am ratacit drumul in padure. Duceam de mancare tatalui meu, care taie lemne in celalalt capat al codrului, si am pierdut poteca. Poate maine vei avea bunatatea sa-mi arati calea de intoarcere. Ce zici, mosule bun? Ma gazduiesti?
Eu te primesc cu drag, dar trebuie mai intai sa aflu ce cred despre asta animalele mele. Gainusca, balanusca, cocosit frumusel, si tu, vitelusa baltata, raspundeti fetei indata. Bucurosi! Va multumesc! Va multumesc din suflet! Si tie, gainusica, ce frumoasa esti! Si tie, cocosule! Ia uite ce pene lucitoare ai! Si tie iti sunt recunoscatoare, vitelusa baltata!
Ti-o fi foame, fata mosului. Du-te iute in bucatarie si gateste ceva. Iata, mosule, o ciorba buna. Cred ca o sa-ti placa. Iti doresc pofta buna. Multumesc. Da. Ce faci, fata mosului? Nu mananci? Nu-ti e foame? Foame mie? Cum sa nu? Dar eu sa ma satur si bietele animale sa nu capete nimic?
Mai intai sa le pun si lor ceva de mancare si pe urma ma asez si eu la masa. Pentru tine, gainusica, si pentru tine, cocosule, iata niste boabe de orz. Iar pentru tine, draga vitelusa, un brat bun de fan, cu miros dulce si parfumat. Mancati si va saturati. Iata si apa proaspata si rece din fantana. Asa. Acum am terminat, pot sa manc si eu.
Dupa o vreme, fata spuse: Mosule, tare mi-e somn. Arata-mi unde sa ma astern si eu in culcus. Gainusica, balanusca, cocosit frumusel, tu vitelusa, ce parere aveti de fata? Cum noi ai mai vazut? De doua zile ne-a dat de mancare, si totusi se gandeste la culcare. Na, dusa-i la culcare! Sa mergem asadar la culcare, fata mea.
Intai sa scuturam pernele astea! Sa asternem si cearsafurile. Gata. Acum poti sa te culci, draga mosule. Multumesc, fetita. Noapte buna. Noapte buna. Acum sa ma culc si eu. Ce bun e mosul.
Bun somn, am dormit bine. Dar ce-mi vad ochii! Ce sala mare! Si totul, totul este de aur! Peretii smaltui cu flori de aur! Si patul? Patul este de catifea si invelitoarea e de catifea purpurie. Iar acolo, pe scaun, o pereche de pantofi brodati cu margaritare. Dar aseara m-am culcat intr-o odaie mica si saraca. Visez de buna seama.
Buna dimineata, stapana. Nu, nu visezi. Asteptam poruncile tale. Haide, vedeti-va de treaba! Ma scol numaidecat sa gatesc batranului mancare si sa-mi hranesc gainusca, cocosul si vitelusa. Poate le-o fi foame. Batranul s-o fi sculat de mult si eu mai zabovesc in pat ca o leneasa.
Dar iata ca in acea clipa intra in sala aurita un tanar chipes, care se apropia de fata. Eu sunt cel pe care l-astepti. Sunt fiu de crai. O vrajitoare m-a blestemat sa traiesc in casa din padure sub chipul unui om batran.
Nimanui nu i s-a ingaduit sa ma insoteasca in afara de cei trei servitori, care au luat infatisare de gainusa, cocosit si vitelusa baltata. Si mi-era dat sa raman sub puterea blestemului pana ce s-ar fi ivit o fiinta atat de inimoasa incat bunatatea ei sa se reverse nu numai asupra oamenilor, ci si asupra animalelor.
Tu ai fost aceea care, in miez de noapte, ne-ai izbavit prin bunatatea ta, si casa veche din padure s-a prefacut iarasi in palatul meu imparatesc.
Marite Crai, dar unde sunt cele doua surori ale mele? Pentru lipsa lor de bunatate fata de sarmanele animale, le-am inchis in pivnita si au primit pedeapsa cuvenita. Rogu-te sa le iertam! Bine, iti voi indeplini dorinta. Voi da porunca sa fie slobozite.
Iar voi, cei trei slujitori credinciosi ai mei, mergeti de-i poftiti pe tatal si pe mama acestei fete la nunta noastra si dati de veste lumii ca binele invinge intotdeauna raul.