A fost o data ca niciodata. Zmeii furasera soarele si luna. Apele si muntii, campiile si dealurile erau cuprinse de-ntuneric. Oamenii si jivinele vorbecaiau de colo pana colo prin bezna. O noapte trista si fara sfarsit stapanea acea imparatie, iar imparatul ei trimitea in toate partile lumii vestitori care sunau din trambi, batau din tobe si strigau pe la rascrucele drumurilor.
Viteazului care va duce soarele si luna si le va pune la loc pe cer, imparatul va da jumatate de imparatie si fata de sotie!
Crainicii strigau, dar nu se arata nimeni.
Ma tem ca n-am sa iau niciodata de sotie pe fata imparatului si nici jumatate de imparatie. Asa mi se pare, vrajitorule.
Sa n-ai nicio grija. Numai daca tii fagaduiala.
Fagaduiala mi-o tin. Am spus ca te fac imparat fara sa ridici un pai de jos, fara sa vezi un zmeu. Ce, drept e drept, ai spus. Dar nu vad cum.
Eu vad. Tu nu stii ca boi ara si cai mananca? Numai sa-mi dai ce-am cerut. Se-a probat cineva? Greuceanu! Pe lume n-are pereche. Fiarele ii stiu de frica. Zmeii il ocolesc, balauri intra in pamant cand il simt, iar zgriptoroaie fug de mananca pamantul. Greuceanu! Cine n-a auzit de el? Mi s-au inmuiat picioarele.
Dar te rog sa ai incredere in mine.
Buna vremea, oameni buni!
Multumim, domnitale. Ma rog, dumneavoastra sunteti de la palat?
Da, suntem de la palat.
O fi dormind imparatul?
Nu. Se plimba prin fata ferestrelor, ingandurat. Uite, acolo. Il vezi? Se plimba printre lumanari aprinse.
Da, da. Multumesc! Cu imparatul am vorba!
Sa traiesti, marite imparat!
Bine ai venit, Greuceanu! Iata ca a trecut amar de vreme si nu s-a mai aratat niciun viteaz, iar imparatia sta in intuneric.
Am vazut si am auzit, dar sa stii ca si porunca domniei tale e aspra. Nu trebuia sa iei viata celor care au cutezat sa incerce sa aduca soarele si luna si n-au izbutit. Nu-i drept sa-l pedepsesti pe cel care cu gand curat incearca sa faca un bine.
Dragul meu Greuceanu, asa-i porunca si n-o schimb. Vreau sa fiu drept cu toata lumea. Cine mi-aduce soarele si luna are jumatate de imparatie si fata de sotie. Cine se intoarce fara nicio isprava isi pierde capul. Imi pare rau de tine, dar n-am ce face. Nu-mi intorc cuvantul.
Da, nici nu m-am gandit la nimic si n-am venit sa ma amestec in treburile imparatesti. Am spus si eu vorba pe care am auzit-o pe drum. Eu vreau sa pornesc, sa rapun zmeii si sa asez la loc pe cer soarele si luna. La moarte n-am vreme sa ma mai gandesc. Pentru asta am venit. Si as dori, maria ta, mai intai sa ne sfatuim.
Sa ne sfatuim, Greuceanu!
Si dupa ce se sfatui Greuceanu cu imparatul multa vreme, il lua si pe fratele sau de unde il lasase sa astepte si pornira la drum. Si mersera ei, mersera cale lunga pana ajunsera la faurul pamantului.
Bine ai venit, Greucene!
Bine te-am gasit, prietene! De cand mi-ai facut palosul n-am mai dat pe la tine, dar acum...
Dar acum esti la greu? Stiu eu pentru ce ai venit! Ia-va scaraietii si va odihniti, ca am sa bat o bucata de fier.
Ia, stai, fratele! Ia te uita, Greucene! Mestearul iti face chipul de fier inrosit. Si cum mai seamana cu tine?
Nu intreba! Faurul e inzdravan si stie el ce face. Si cat de repede lucreaza! Fierul parca e o bucata de aluat in mainile lui.
Ei, calvelor! Sa tineti chipul Greuceanului in foc pana voi spune eu sa-l luati de acolo! Sa fie de trebuinta!
Si acum, Greucene, hai sa mergem in casa sa te omenesc pe tine si pe fratele tau. Ca-ti fi poate si flamanzi si insetati. O mai sta de vorba, ca sunt multe de spus, ca multe se pot intampla in drumul tau.
Dupa ce au iesit din casa Faurului, cei doi frati au pornit iarasi mai departe. Si-au mers ei, au mers pana au ajuns intr-un loc unde drumul lor se impartea in doua. Acolo Greuceanu vorbi:
Dragul meu frate, aici unde drumurile se despart, trebuie sa ne despartim si noi. Uite, am doua basmale. Pe una sa o iei tu, iar cealalta va ramane la mine. Daca basmalele vor face rupturi pe margini, sa stii ca o sa ne mai intanim. Iar daca vor face rupturi la mijloc, sa nu ne mai cautam unul pe altul niciodata.
Iat-un cutit pe care l-am ingropat aici. Care dintre noi se va mai intoarce pe locul acesta sa scoata cutitul. Si de va fi stralucitor ca acum, sa-l astepte pe celalalt. Iar de va fi ruginit, sa nu-l mai astepte.
Drum bun, fratioare!
Drum bun, Greucene!
Si se despara. Greuceanu porni intr-o parte sa-i caute pe zmei, iar fratele sau in alta parte. Unul avea sa colinde jumatate de lume si altul cealalta jumatate.
Noi insa sa mergem dupa Greuceanu. Si-a mers Greuceanu, a mers cale lunga sa-i ajunga. Se insera, se lumina, zilele nu numara. Trecu munti batrani caruntit, trecu vai intunecoase, trecu ape involburate. Si asa, intr-o buna zi, se pomeni Greuceanu la marginea lumii, in fata unor case faloase in care traiau zmeii.
Se dadu de trei ori peste cap, se facu porumbel si se apropie. Zmeoaicele, vazand porumbelul, spusera ca are ochii ca ai Greuceanului si se zavoritura in casa. Greuceanu se mai dadu de trei ori peste cap si se prefacu in musca. Intra printr-o crabatura zidului si asculta ce vorbeau zmeoaicele.
Si astfel afla ca zmeii erau la vanat in codru verde si ca unul are sa vina acasa de cu seara, altul la miezul noptii, iar altul la ziua.
Mai mult nici nu-i trebuia voinicului. Iesi din casa, se facu iar om si se aseza sub podul pe care aveau sa treaca zmeii.
Hei, manca-te-ar, cal, ca si cand ai fi apucazit! De ce te-ai speriat?
Mie pe lumea asta nu-mi e frica de nimeni. Numai de Greuceanu. Dar si pe el, cu-o lovitura, il culc la pamant!
Aici sunt, zmeu viteaz!
Nu, nu, nu ma crezi! Cum vrei? In sabi sa ne taiem sau la tranta sa ne luam?
La tranta! La tranta, ca-i mai dreapta!
Tu m-ai bagat in pamant zmeului pana la genunchi.
Asteapta! Pana la cot sunt pe munte.
Ai mila de mine, Greuceanu.
Asa cum ai avut si tu de oamenii pe care i-ai lasat in intuneric.
Si dupa ce Greuceanu il birui, se aseza sub pod sa-l astepte pe celalalt. Cu celalalt se intampla acelasi lucru.
Spre zori, auzi venind, catranit, zmeul cel mare, tatal zmeilor. Bolmojea si bodoganea in capul podului din pricina calului sau, care sarise saptezeci si sapte de pasi inapoi.
Ho, ho, calule! De ce te-ai speriat? Mie pe lumea asta nu-mi e frica de nimeni, doar de Greuceanu. Dar si pe acesta il pot culca la pamant.
Ei, zmeu viteaz, vino sa ne batem!
Sa ne batem? In sabi sa ne taiem! In sulite sa ne lovim! Ori in lupta sa ne luptam! In toate ca nu ma tem!
Hai in sabi sa ne taiem!
S-au rupt sabiile!
In sulite sa ne lovim!
Nici sulite nu mai avem!
Acum, hai la tranta, zmeu viclean!
Corbule, pasare tarmita, adu-mi tu mie un pic de apa in cioc sa ma racoresc si iti voi da de mancare un voinic.
Corbule, adu-mi mie putina apa dulce in cioc si iti voi da de mancare trei zmei si trei cai.
Auzind corbul ca e vorba de trei zmei, i-a dus Greuceanului un strop de apa dulce. Si cat a inghitit, Greuceanu prinde puteri, il ridica pe zmeu deasupra capului si traintindu-l in pamant, il infunda pana la gat. Si pentru ca zmeul se zbatea sa iasa, ii puse piciorul drept in cresteul capului.
Spune-mi, zmeu ticaios, unde ai ascuns tu soarele si luna?
Nu stiu ce vorbesti.
Spune-mi, ca din mana mea nu scapi!
Soarele si luna? Poate s-au stins asa? Poate au cazut? Caute-le, Greuceanule!
Mie sa nu-mi drogi verzi si uscate! Ridica putin piciorul de pe capul meu sa-mi aduc aminte!
Tu crezi ca mie imi arde acum sa ascult minciuni? Iar daca nu-mi spui, eu tot am sa aflu! Iar capul tau are sa cada sub palos!
Greucene, lasa-mi capul pe umar si-ti spun! In codrul verde este o pestera ferecata! Acolo am ascuns soarele si luna, dar cheia lacatulul nu se afla si nimeni afara de mine nu poate deschide. Lasa-ma sa ies din pamant si merg eu cu tine acum.
Nu, nu-i nevoie! Spune-mi!
Caute-le la radacina!
Nu, ia putin talpa piciorului de pe crestet, ca nu-mi pot aduce aminte. Nu la radacina, ci sub piatra. Se descuie cu degetul meu cel mic de la mana dreapta.
Acu-i sa ma incui cu plansori ca sa scapi de sub picior?
Nu, n-am voie sa fug, ci sa ma ridic putin.
Asa cum a fost de oamenii pe care i-a lasat in intuneric atata amar de vreme, dupa ce ii taia capul, Greuceanu ii reteza si degetul cel mic de la mana dreapta. Multumi corbul cu starvurile zmeilor, iar el porni in codrul verde sa caute pestera.
Colinda intr-o parte si-n alta prin desimea copacilor, pana ajunse intr-o vacauna intunecata. Acolo se afla pestera. Cu degetul zmeului descuie poarta cea grea si patrunse inauntru. Lua in mana dreapta soarele si in cea stanga luna, iesi afara si, aruncandu-le in sus, le spuse:
Treci, soare, la locul tau si lumineaza zilele. Treci, luna, la locul tau si lumineaza noptile.
Multumit de cele infaptuite, Greuceanu porni spre raspantea unde trebuia sa-l astepte fratele sau. Pe drum intalni oameni veseli ca s-aratase soarele pe cer si vazu cum sub ochii lui copacii dau frunza, iar campiile se acopera de ierburi si flori stralucitoare.
Bine ai venit, Greucene!
Bun gasit, fratioare! Astepti de mult?
De mult, de putin, asta nu mai are pret. Bine ca basmalele au ramas intregi. Bine ca n-a prins rugina cutitul. Bine ca ai izbandit. Iata, eu am cumparat doi calutti ca focul, sa ne intoarcem acasa.
Bine ai facut! Sa-ncalicam, dara!
Iata-te, uite, Greucene, ce copac frumos! Are pere ca aurul si trebuie sa fie tare dulci! Eu zic sa poposim putin, sa mai rasufle caii si sa mancam si noi cate o para!
Sa nu te atingi de copac!
De ce?
Eu m-am prefacut odata in musca si am auzit multe! Am sa lovesc cu pala in radacina copacului si-ai sa afli si tu!
M-ai mancat frica pe Greuceanu, ca si pe barbatul meu.
Cine a vorbit?
Uite, din copac curge venin si perele s-au negrit. Asta era nevasta zmeului cel mic. Vroia sa ne otraveasca.
Ce mai gradina minunata, Greucene! Flori si fluturi de aur si o fantana cu apa limpede. Sa ne oprim putin, sa bem apa si sa culegem flori.
Asa sa facem, fratioare, daca e gradina pusa de oameni si o fantana sapata de ei, atunci o sa ne odihnim. Ca si mie mi-ard buzele de sete. Hai! Dar lasa-ma pe mine sa intreb mai intai palosul. Sa incerc cu el apa fantanii.
M-ai mancat frica, Greucene, ca si pe barbatul meu.
Asta era nevasta zmeului cel mijlociu. Ti-ai prefacut in gradina si in fantana ca sa ne piarda.
Da bici calului, fratioare!
Pornira mai departe. Dar iata ca dupa ei porni in goana sa-i inghita de vii, muma-zmeului. Acum nu mai avea nici barbat, nici gineri, nici fete. Si era asa de catranita, incat pe unde trecea, parjolea pamantul si starnea vantul.
Ia uite-te, fratioare, inapoi si spune-mi ce vezi.
Parca e un nor ce vine dupa noi.
Calutilor, ca vantul!
Ia uite-te, fratioare, si spune-mi ce mai vezi.
Se apropie de noi o flacara mare.
Calutilor, ca gandul!
Cat ai clipi, Greuceanu si fratele sau ajunsera la faurul pamantului si inchisera repede portile. Acolo zmeuaica nu putea intra.
Vazand ca i-a scapat din gheare, se ruga de faur sa faca o deschizatura in zid sa-l vada pe Greuceanu. Faurul ii asculta rugamintea si arata chipul de fier inrosit al Greuceanului. Scorpia de zmeuaica, cand il zari, deschise o gura cat o sura si sorbi aerul prin deschizatura zidului si odata cu aerul si chipul de fier inrosit al Greuceanului.
Si inghitindu-l, pieri pe data, prefacandu-se intr-un munte de fier.
Bucuros, faurul, ca are atata fier, porunci calfelor sa-i faca lui Greuceanu o trasura si trei cai de fier. Cand au fost gata, caii de fier au prins sa necheze, iar Greuceanu, multumind si luandu-si ramas bun, porni catre imparatie.
Mergand pe drum, ii iesi inainte vrajitorul.
Ia te uita ce pocitanie se tine dupa carutia mea! Bai, vericule, ti-a cazut un cui de la caruta. Da-te jos si cauta-l, ca ai sa ramai fara roata.
Greuceanu sari si-si uita palosul in carutia. Vrajitorul ii lua palosul si pentru ca era asa de greu, abia il tarai pana la marginea drumului. Si acolo, dandu-se peste cap, acoperi palosul cu o stanca mare de piatra.
Greuceanu gasi cuiul, il puse la roata, vazu stanca rasarita in calea lui, dar nu-i trecu nimic prin minte. Fara palos, Greuceanu nu avea nicio putere si nici nu-l cunostea nimeni.
Daca-ti tii fagaduiala, iti dau fata imparatului si imparatia.
Mersi. Ma tin.
Greuceanu a ramas fara palos. Tie ti-am facut unul asemanator cu al lui, dar usor, usor ca sa-l poti duce. Fugi repede si spune imparatului ca tu ai ucis zmeii si cere-i fata de nevasta.
Dar daca vine Greuceanu?
Fara palos nu-l cunoaste nimeni. Iar tie am sa-ti schimb infatisarea.
Maria ta, eu am ucis zmeii si am adus soarele si luna. Uite, palosul, cu el i-am rapus.
Daca e adevarat, sa stam si sa socotim.
Ce sa mai socotim? Chiar acum sa facem nunta.
Dar nu m-am pregatit.
Nu-i nevoie de nicio pregatire. Palosul il cunosc, parca. Esti Greuceanu?
Da, sunt! Si sa-mi dai fata!
Cuvantul meu e cuvant! Si fata si jumatate de imparatie! Dar parca nu e cu cale ceva. Prea te grabesti!
Maria ta, un vestitor!
Sa intre!
Sa traiesti, maria ta! Sunt fratele Greuceanului si am venit sa-ti dau de veste sa te pregatesti de nunta! El a doborat zmeii si a readus soarele si luna pe cer!
Minte, maria ta, n-am niciun frate. Si daca nu facem repede nunta, o sa te pomenesti ca vine o multime de gura-casca sa spuna ca ei au doborat zmeii.
Maria ta, fratele meu vine intr-o trasura de fier. Acum trebuie sa pice.
Maria ta, trimite-l la inchisoare pe omul asta. Nu vezi ca nu e in toate mintile?
La temnita cu mincinosul! Sa se faca pregatirile de nunta!
Sa traiesti, maria ta! Ce vant te aduce si cine esti?
Greuceanu!
Nu te cunosc. Greuceanu avea un palos vestit pe care nu-l putea ridica nimeni.
E adevarat, dar de unde vine palosul? Fara palos sunt de nerecunoscut! S-a petrecut ceva, maria ta! Ai putina rabdare! Mult ai asteptat! Mai asteapta o clipa! Nu-i lucru curat! Unul-i pe lume Greuceanu! Si acum...
Opriti pregatirile de nunta!
Greuceanu se urca in carutia de fier si intr-o clipa se opri in fata stancii de piatra. Se dadu de trei ori peste cap, se prefacu in buzdugan si incepu sa izbeasca. Sfarama stanca, gasi palosul, il puse la brau si se infatisa imparatului.
Sa traiesti, Greucene! Iti multumesc pentru tot ce ai facut!
Sunt gata, marite imparat, sa arat oricui ce poate puterea Greuceanului! Sa vina aici neruusinatul acela care a voit sa te amageasca!
Sa vina!
Iertare, Greucene! Iertare, maria ta! M-am potrivit unui dusman, unui vrajitor ticaios! Eu n-am vrut!
Eu nu te iert. N-am iertat pe cei care n-au reusit sa ucida zmeii. Cum am sa te iert atunci pe tine, care ai vrut sa ma inselii?
Dar fratele meu, unde-i, maria ta? N-a ajuns pana aici?
Ba, de ajuns a ajuns si de spus mi-a spus. Dar m-a orbit ticaiosul asta. Avea un palos care seamana cu al tau. Si fratele tau sa fie scos la lumina din temnita.
Nu vreau sa batem nunta cu sangele acestui nemernic. Porunceste sa fie alungat din imparatie pentru totdeauna.
Daca vrei tu asa, fie pe voia ta, Greucene, ca mult ai patimit si te-ai luptat ca un viteaz. Luati-l de aici, ticaiosul! Sa se faca pregatirile de nunta!
Si a fost nunta mare si multa veselie si n-a inchis nimeni ochii trei saptamani de-a randul. Si m-am aflat si eu pe acolo si neavand pe ce sa stau, am stat pe o roata, ca sa va spun acum povestea toata.