Alice In Tara Minunilor - Poveste Audio MP3 si Scrisa

Eu sunt o fetita, ma cheama Alice, si unchiul meu, Charles, o carte a scris, dar eu inca-s mica si nu stiu precis: aievea sunt toate sau vis?

A fost o? Da. A, pe asta o stiu. Da? Da, o stiu. Atunci, da. Se povesteste ca intr-o imparatie... A, si pe asta mi-ai spus-o ieri. Ieri? Da. Nu se poate. Atunci, pe care sa ti-o spun? A, spune-mi pe aia cu iepurele. Care iepure? Vai, unchiule, ai uitat! Iepurele alb cu ochii rosii, cu manusi de piele de caprioara si cu ceas de buzunar! Da, da, da, bine, bine, bine.

Se spune ca intr-o zi, pe cand Alice se afla pe o pajiste... Vai de mine, vai de mine, am sa-ntarzii, am sa-ntarzii! Dar unde va grabiti asa, domnule Iepure? Eu ma grabesc acasa, ma grabesc, vai de mine si de mine. Am sa intarzii acasa. Locuiesti departe?

Dimineata locuiam mai aproape, dar am ratacit prin locurile astea cu gradini de zarzavat si acum m-am pomenit ca locuinta mea a ajuns tocmai in partea cealalta a padurii. Nu stiti cat e ceasul? Dar ceasul dumneavoastra nu merge? Ceasul meu, ceasul meu, uite. Cand merg eu, merge si el. Cand fug eu, fuge si el. Dar acum, poftim. Asta-i de tot.

Ce intamplare, ce intamplare!

Ce-ntamplare, intamplatoare, s-a intamplat din intamplare. Am plecat de la plecare sa ma plimb intr-o plimbare. Ce-ntamplare, ce-ntamplare, pe poteca, pe carare, si la umbra, si la soare. Din padure pana-n zare, drumul cine sa-l masoare? Poate stii din intamplare drumul, cine sa-l masoare? Poate pasul sau compasul, poate ceasul sau popasul.

Poate, poate, poate, poate sa raspunda cine poate. Poate poti din intamplare sa raspunzi la intrebare. Poti?

Drept iti spun, nu ma asculti. Nu prea stiu ce sa-ti raspund. Nu stiu. Aoleu, aoleu si e tarziu. Trebuie sa ma grabesc acasa. Eu n-am vazut niciodata cum arata o casa de iepure. Pai cum se arata? E un fel de maneca de velur. Lunga, intunecoasa si foarte calduroasa. Trebuie sa fie grozav de interesant. Dar mi-ar placea sa o vad si eu. A, da?

Pai atunci sa ne grabim. Dar tot nu mi-ati spus cine sunteti. Cine e eu? Asculta-ma! Sunt un iepure de casa, de vita in cei mai vechi. Sunt un iepure de rasa, din picioare la urechi. Iepure de rasa! O, alesa! Sunt un iepure de rasa, de vita cei mai vechi, dar ducesa manioasa ma va trage de urechi, de urechi. De urechi? Vai, vai!

Manioasa cum e focul, ce-o sa-mi faca urechile cu jocul. Hai mai iute, hai mai iute, sa fugim pe intrecute.

Uf, imi pare ca am ajuns. Uite, chiar aici este intrarea. Tii, ce intuneric, n-aveti niciun felinar? O, ba da, dar nu-l vad pe intuneric. Ca sa-l gasesc, trebuie mai intai sa aprind felinarul. Ce caldura aveti, domnule iepure! E ca un tunel. Dar nu mi-ai spus inca cum te cheama. Pe mine ma cheama Alice. Alice, bravo!

Ce lumina placuta e aici, domnule iepure. Se vede bine de tot. Da, se... Aoleu, aoleu, ceasul! Imi vai de urechile si mustatile mele! Grozav m-a intarziat! Stai, stai, domnule iepure. Unde fugi? Unde fugi? De ce ma lasi singura? Domnule iepure!

Am ramas singura. Incotro sa o iau? Pe aici? Multumesc! Ce pacat ca nu e si unchiul Charles. El mi-ar spune ce trebuie sa fac. Da, asa e Alice. De cate ori are de rezolvat o problema si nu stie ce sa faca, vine sa ma intrebe: unchiule Charles, ce sa fac?

De data aceasta insa, Alice avea de rezolvat o problema cu totul neobisnuita. Se afla intr-o sala mare, mare, cu o multime de usi. Degeaba, sunt toate incuiate. Ce sa fac? Ce sa fac? Ha! Ia te uita! O masuita de sticla si pe masuita o cheita. Ce frumos suna! Trebuie sa fie de argint! Ba nu, de aur! Dar cheita asta nu se potriveste la nicio usa.

E prea mica. Ar trebui sa fie pe aici o usa mica. O usita. O usita potrivita la cheie. Ha! Uite-o! Si cheia se potriveste. Dar usita asta e atat de mica. Cum o sa trec toata prin ea? Poate numai o mana. Poate numai capul. Ce sa ma fac, unchiule Charles?

Ha! Daca m-as putea face si eu mica. Mica de tot. Sa ma strang asa ca o luneta. Ce-i asta? O sticluita. O sticluita pe care nu scrie nimic. Oare ce sa fie? Daca e o sticla, poate-i doctorie. Dar de ce nu scrie? Poate e o doctorie din care trebuie sa iei numai trei picaturi. Sau trei lingurite de dulceata. Sau trei linguri de supa. Ce sa fac cu ea?

O data am baut o sticla mare cu otrava. Avea un gust grozav. Puteam sa jur ca e sirop de mure. Numai ca dupa aceea m-am otravit si m-a durut grozav burta. Bea!

Ce gust grozav are! Parca ar fi tarta de cirese. Tarta de cirese in sticla? Nu! Nu e tarta. Parca e torta. Nici torta. Parca e friptura de curcan. Nu, nu, e doctorie curata. Parca e gris cu lapte. Ce ciudat ma simt! Parca ma strang. Ma strang ca o luneta. Vai, ce mica m-am facut! N-am baut oare prea mult? Daca ma strang de tot...

A ramas acolo sus pe masa. Acum ca sunt atat de mica, nu mai pot ajunge la ea.

Alice! A strigat cineva? E cineva pe aici? Eu sunt. Nu ma vezi? Nu vad pe nimeni. De obicei ma vad de indata. Poate nu esti tu. Ia te uita! O masuita mica si pe ea o prajitura. Tu esti. Atunci, mananca-ma. Esti prima prajitura pe care o aud vorbind. Te cred. Pana sa spuna vreuna ceva, ai si mancat-o.

Nu zici tu ca mananci prajituri ca sa cresti mare? Asta-i, daca mananc prajituri ma fac mare la loc.

Cum ma lungesc ca o luneta. Ce lunga ma fac! Parca as fi cea mai lunga luneta din lume. Vai, sarmane picioare ale mele! Bietare, ce departe ati ramas! Cine sa va mai incalte, dragile mele? Eu nu am sa mai pot ajunge pana la voi. Stiu, o sa va trimit pantofii prin posta. Domniei sale piciorului stang, la gura sobei, langa vatrai. Capul!

M-am facut atat de inalta ca am ajuns cu capul in tavan. Acum sunt atat de mare ca nici vorba sa mai trec prin usita cea mica.

Vai, vai, vai, vai, vai! Ce plans mare! Daca vrei sa stii, domnule Iepure, nu plang deloc. Nici nu stii cate mi s-au intamplat de cand am nimerit aici. Si asta numai pentru ca m-ai lasat singura. Te rog sa ma ierti. Am dat fuga sa ma schimb. Nu pot sa ma infatisez ducesei in hainele mele de camp.

Si am pierdut o multime de timp ca sa-mi caut manusile albe din piele de caprioara. Si asta, evantaiul. Trebuie sa se fi mai infuriat ducesa ca am facut-o sa astepte.

Ducesa? E pe aici o ducesa? Grozav de ciudate lucruri mi se intampla astazi. Ma intreb daca nu m-a schimbat cineva in toiul noptii. Poate ca nu mai sunt Alice. Poate sunt alta. Ia sa vedem. Poate sunt colega mea, Ada. Crezi ca sunt Ada? Ada? Cum arata Ada? E o fetita cu parul frumos, impletat cu doua punete. A, nu, nu esti Ada. Poate ca sunt Mabel.

Poate, dar cum arata Mabel? Mabel stie cel mai frumos poezia cu crocodilul. Spune tu. A fost odata un crocodil, toiul lunii lui april, s-a pescuiasca pe stipel, intra in Nil, in Nil, in Nil. Zici ca Mabel stie bine poezia asta? Atunci tu nu esti nici Mabel! De unde stii?

Pentru ca poezia asta e cam asa: A fost odata un crocodil care-a intrat tipitil, tipitil, sa pescuiasca pe stipel, in toiul lunii lui april. Da, dar atunci daca nu sunt nici Mabel, atunci poate sunt Billy. Billy era la noi cel mai bun la geografie. Ia sa vedem. Londra e capitala Parisului. Nu, Parisul e capitala Romei.

Nu, nu, nu, Roma e capitala... Lasa, lasa, lasa, se vede cat de colo ca nu esti nici Billy. Atunci sunt totusi Alice!

Nu mai plange, uite ce ai facut. Din lacrimile tale s-a adunat intr-o balta. Si acum s-a facut un ocean. Ce cauti acolo? E evantaiul meu, nu pune mana pe el! E prea greu. Ce se intampla? Tot mai mica, tot mai mica. Arunca evantaiul! Spina ca m-am oprit odata. Evantaiul m-a micsorat.

Dumneavoastra, in ce directie am dat? Mie mi-e diferit, n-am nicio grija. Unde e masa? Nu mai mananc acasa, n-am ore fixe de masa. Vorbim cateva si eu stiu o poezie cu casa si masa. Cand pisica nu-i acasa, joaca soarecii pe masa. Pisica? Vorbesti de pisica in fata unui soarece? E platit ca prea ce esti. Nu mai vreau sa te cunosc. Adio! Stai!

Stai, mouse! Va rog sa ma iertati, mouse! N-am observat ca sunteti un soarece. Altfel nu mi-ati fi permis. Pisicile sunt cele mai nesuferite fiinte de pe lume. Asa sa stii. Da, daca vreti sa stiti, eu am o pisica foarte cu minte. O cheama Dina. Ea imi ajuta sa-mi beau laptele. Daca ati cunoaste-o, v-ati schimba parerea despre...

Ea vorbeste frantuzeste? N-am spus pisica, am vrut sa spun pitigoi. Ah, pitigoi. Dar ce legatura are pitigoiul cu subiectul nostru? Are, vecinii nostri au un catel pe care il cheama pitigoi. Stie sa faca o multime de lucruri. Prinde chiar si... Pardon, am uitat ca esti un soarece.

Stai, stai, domnule soarece, nu plecati! Nu ma lasati singura, va cer iertare, va rog! Nu prea meriti, dar fie. Te iert.

Uite ca mi-a ajuns la mal. Sa facem indata un foc. Sa ne uscam. Doua vreascuri, trei surcele, s-au aprins la vreme bune. Trei surcele si o iasca, focul nostru o sa creasca. Si din vreascuri si din lemne, la caldura ne face semne. Focul-i vesel si ghidus, ne zdravana si jucaus. Si-mi vine sa povestesc un voinic frumos, viteaz.

Iar tocmai sub bolul albastru, e o craiasa la fereastra, ochii stele, par de aur, dar pazita-i de un balaur. Toate pier acum ca-n vis.

A adormit. A visat. Trebuie sa plec. Se inchide biblioteca si eu sunt un soarece de biblioteca. Daca nu imi citesc cartile zilnic, nu mai pot sa stiu povestile. La revedere! Daca vrei sa imprumuti o carte cu povesti, poate ne mai intalnim. La revedere!

Am atipit. Domnule soarece! Domnule soarece! A plecat. Iar a ramas singura.

Ducesa! Ducesa! Vai de urechile si mustatile mele! Ce o sa-mi faca ducesa pentru ca m-am pierdut manusile mele cele albe din piele de caprioara? Ce-am spus, iepure! Aci era. Mariana! Du-te imediat si cauta manusile acasa! Jupaneasa asta a mea, toate le incurca, niciodata nu stie unde imi pune lucrurile. Hai, Mariana, du-te repede acasa!

Bine, dar eu nu sunt Mariana. Eu sunt... Gura! Du-te si cauta manusile. Decat sa dai vina pe jupaneasa, mai bine ai sti unde ti-asezi lucrurile. Mai imi faci si observatii? Hai, hai, du-te repede. Bine, ma duc. Poate asa o sa observe ca eu nu sunt Mariana, ci Alice. Ce ciudat e sa faci serviciu unui iepure.

Unde sa fie manusile acelea? Nu le gasesc nicaieri. In schimb pe masa asta e o sticluita. Ce-ar fi sa gust din ea? Aoleu, iar am inceput sa cresc! Sincer vorbind, m-am cam saturat sa ma fac ba mare, ba mica. Vreau sa fiu ca la inceput.

Mariana! Adu-mi odata manusile! Mariana! Ce dureaza atata? Mariana! De ce ai incuiat usa? Bine, am sa intru pe fereastra. A! A! Aoleu! Ce-i acolo? Pet! Pet! Unde esti? Pet! Aici! Aici, in inaltimea voastra. Ce sa vad? Vad un brat. Un brat, pestisorul! Sa-mi fie cu iertare, eu sunt un gradinar foarte bun. Bine, gradinar esti bun, dar esti prost.

De-aci. Ai gasit un brat? Uite, uite, uite, un brat asa de mare. Si ce cauta un brat in casa mea? Du-te de la afara, du-te! Eu sunt gradinar si nu portarel. Du-te si fa ce spun. Fricosu. Ma duc sa aduc scara.

Hai mai repede. E aici. Bravo, ce bine ca am gasit-o. O pisica, sa stii ca nu e aci. Ba e aci. Mi-a spus o bufnita, care stia de la o vulpe, care stia de la un pui de urs, care auzise de la un cocostarg, care o vazuse chiar cu ochii lui cand iesise din oceanul de lacrimi sarate. Stai, stai, stai! Pe cine, frate? Pe Alice? Nu se poate!

Asta inseamna ca nu e Mariana! Si eu care am trimis-o dupa manusile mele! Ce distrat am fost! Daca ai merge numai dupa distractii, ai putea sa fii si tu mai serios. Si Alice asta care are obiceiul sa guste din toate sticlutelei. Va poftim, acum s-a facut mare cat casa. Trebuie sa o facem mica la loc.

Pet, pet, pet! Aici, aici! Hai mai repede, adu o roaba plina. Plina? Plina cu ce? Cu ce trebuie. Am inteles. Hai mai repede odata cu roaba aia. Asa, asa, tine-le pe mine, asa, adu aproape, asa. Acum le aruncam pe fereastra, toate, asa. Fii atent, fii atent, pet, sa nu spargi geamul! Lasa ca nu. Hai, hai, hai, asa. Ce pietricele frumoase!

Parca ar fi niste bomboane. Ia sa pun una in gura. Sa vad ce gust are. Formidabil! Iar ma fac mica. Tot mai mica. Acum as putea sa ies din casa.

Repede, pana nu ma fac prea mica. Te tin de cuvant, Alice. Sa vezi ce-o sa-mi fac ca ducesa din cauza ta! Hai, hai, hai, fetito, sa plecam de aici. Te duc eu acasa. Chiar asa o sa fac. Am zabovit prea mult si o sa plec. Dumnealui nu e cal, e caine. Latra-te, te rog, ca sa o convingi. Un caine asa mare? Ba deloc, e un caine obisnuit.

Tu esti prea mica. Acum ai putea sa incapi si in buzunarul de la vesta unui tricot. Mergi sa ma musti, catelusule! Asta depinde de tine. Hai, mai repede, ca se intuneca.

Dar peripetiile Alicei erau departe de a lua sfarsit. Cainele fugea atat de repede ca fetita, mica cat un degetar, abia se putea tine pe spinarea lui. Ba, atunci cand cainele sari peste un sant, Alice zbura cat colo si ramase intinsa chiar langa piciorul unei ciuperci cu o palarie mare rosie. Iar pe aceasta palarie sedea fumandu-si tacticos pipa o omida.

Cand Alice se dezmetici, auzi o voce care o lua cam de sus. Cine esti tu? In momentul de fata nu stiu nici eu bine cine sunt. Adica vreau sa-ti spun ca stiu cine am fost cand m-am trezit azi dimineata. Cred ca m-am schimbat de cateva ori de atunci incoace. Cum vine sa te explici? Nu ma pot explica, pentru ca eu nu sunt eu. Vedeti? Nu, nu vad.

Asadar crezi ca esti schimbata? Mai mult ca sigur. Nu pot aminti deloc lucruri pe care le stiam bine. De exemplu? De exemplu poezia cu batranul.

Un batran, mai, tata, ui, si sa stai cu capul in jos! Un batran, ce esti copil, oare crezi ca-ti sta frumos? Pai, va constiti? Nu stiu, pentru ca poate sa fie si asa. Un batran, mai, tata, ui, oare crezi ca sta frumos? Un batran, ce, esti copil, ca sa stai cu capul in jos? Pentru mine e tot una. Eu pot sa stau si cu capul in jos si tot la fel sunt.

Nu inteleg. Imi pare rau, dar nu mai pot sa te explic. Trebuie sa ma prefac in fluture. Va rog, mai o clipa, mai o clipa. Si a zburat!

Si eu ce ma fac? Tot gandindu-se ce sa faca, Alice se pomeni in fata unei casuinte. Si tocmai cand se intreba ce sa faca, sa intre, sa nu intre, din padure aparu in goana mare o trasura. Si de pe capra sari un lacheu cu parul pudrat, tinand in mana un plic cu saptezeci si sapte de peceti. Ce lacheu ciudat! Ai cap de rac! Si din casuita a iesit un alt lacheu cu cap de broasca.

Urgent! Urgent! E pentru ducesa! O invitatie din partea reginei! Din partea reginei! O invitatie pentru ducesa! Urgent! Urgent!

A batut cineva? Da, cineva a batut. Cine a batut? Eu am batut. Da, ai batut. Tu ai batut? Sa mai bat odata? N-are niciun rost! Si asta din doua motive! Mai intai, pentru ca eu ma aflu de aceeasi parte a usii cu tine! Si al doilea, pentru ca inauntru e atata alarma ca nu o sa te auda nimeni! Incurcata treaba! Si atunci, cum sa fac ca sa intru?

N-ar avea rost sa bati daca usa ar fi intre noi. Asa, de pilda, daca tu ai fi inauntru si eu afara, ai bate, eu ti-as deschide si ai putea sa iesi. Si atunci cum sa fac ca sa intru? Ti-am spus ca n-are niciun rost sa bati de vreme ce eu sunt aici si tu esti tot aici. Si atunci cum sa fac ca sa intru? Trebuie neaparat sa intri.

La asta nu m-am gandit. Atunci mai gandeste-te. Eu am timp. Voi stai si marti si in martie si de seara tot aici am sa fiu. Si atunci eu ce sa fac? Te priveste. Cine ma priveste? Cred ca ducesa. Am zarit-o la fereastra. Uf! Vad ca nu scot la capat. Am sa intru fara sa bat. In cazul acesta ia-o pe sub arcada, ca acolo nu e nicio usa.

Ce frumos miroase! Cred ca am ajuns la bucatarie. Au pus piper. Cum se fac, cum se fac, cum se fac? Cine e aici? Pe cine caut, fetito? Dumneavoastra sunteti ducesa? Ca doar nu fi bucatareasa sa mea. Iar eu sunt bucatareasa sa. Ca doar nu fi ducesa. Tu voiai sa vorbesti cu ducesa? Voiam sa va intreb. De ce randesti la pisica de acolo?

Pentru ca are de ce rade. Porcule, de-abia astept sa te faci mare ca sa te pun la frigare. Poftim, ia sa dati vos coltelele. De ce vorbesti asa cu un copil? Nu cumva esti venita sa-mi faci educatie? Ia-l mai bine si leaga-l. Stiti ce? Haide sa cantam un cantec de leagan!

Nani, nani, nani, nani, ce copil, ce caracter, se tot mesteca piper. Ce copil, ce caracter, se tot mesteca piper. Miau, miau, guit, guit!

De ce? Ferii-te, fetita! Poftim! A daramat o dulapa cu vase! Eu trebuie sa plec. Sunt invitata la regina. A, si acum lasa-ma ca am treaba pana peste cap.

Hai ca te conduc eu. Draga pis, te rog sa nu-mi spui pis, ci miss. As vrea sa imi spui incotro trebuie sa o iau. Asta depinde foarte mult de locul unde vrei sa ajungi. Daca vrei sa ajungi la borcanul cu smantana, atunci trebuie sa o iei spre dulap. Daca vrei sa ajungi la carnati, trebuie sa ocolesti cladirea si sa nimeresti la camara.

Mai vrei sa stii ceva? Ce fel de oameni traiesc de-aici? Spre sud si nord traieste un palarier singuratec, iar despre est si vest un iepuras tonatec. Asa ca poti sa o iei incotro doresti, ca tot impreuna ai sa-i gasesti.

Spune-mi, nu stii ce-au de gand sa faca cu bietul purcel? Daca era un puricel, stiam eu ce trebuie sa faca cu el. Ducesa spunea ca daca o sa aiba peste o suta de kilograme, poate sa ajunga chiar rege, pentru ca, vezi tu, regele e personajul cel mai cu greutate. Si acum, la revedere! La revedere? Crezi ca o sa ne mai intalnim? Mai mult ca sigur.

La ceaiul dat de regina. Dar eu n-am fost poftita. Nu-ti face griji. Acolo sunt primiti toti nepoftitii.

Si a plecat Alice mai departe, spre est si vest, spre nord si sud. A ajuns la casa iepurasului. De la inceput Alice si-a dat seama ca e un alt iepure, nu cel cu ochii rosii, cu manusi albe, cu toate ca avea si el un ceas de buzunar. Sub un copac in fata casei, iepurele isi lua ceaiul impreuna cu palariesul.

Desi masa era mare, cei doi se dadeau inghesuiti intr-o parte a ei. Cum o vazura pe Alice, incepura sa strige. Nu-i loc! Nu-i loc! Bai, e loc berechet! Serveste-te cu vin. Dar nu am nicio picatura de vin la masa. Nici nu este. Atunci nu e prea frumos din partea dumitale sa ma poftesti sa beau vin.

Dar nici din partea ta nu e frumos sa te asezi nepoftita. N-am stiut ca-i masa voastra. Vad ca ti-ai facut coama si pe urma sa raspunzi. El se pricepe ca-i palarier. Te-as sfatui mai bine sa te gandesti de ce seamana corbul cu o masa de scris. Habar n-am. Nici eu. Nici eu.

Cred ca ati putea sa petreceti timpul mai cu cap decat sa-l irositi cu ghicitorile fara dezlegare. Ei, mai cu cap. Pai tocmai asta-i. Timpul nu mai are cap. Regele l-a taiat. De atunci, timpul sta cu orele la sase.

A, de aceea sunt atatea tacamuri de ceai la masa? Da. Tot timpul e ora ceaiului, de n-avem vreme sa mai spalam vasele. Acum inteleg. Va mutati mereu locul in jurul mesei, nu-i asa? Chiar asa, pe masura ce intrebuintam tacamurile. Dar ce se intampla cand ajungeti din nou la capatul mesei? Nu ajungem niciodata, pentru ca masa e rotunda.

Acum, dupa ce te-am lamurit, nu vrei sa mai iei putin ceai? Nu pot sa mai iau putin, de vreme ce pana acum nu am luat deloc. Poate vrei putin sirop? Sirop? Dar de unde sa iau sirop? De la fantana. De la fantana nu pot sa iau decat apa.

Te inselii, de vreme ce poti sa iei apa de la o fantana obisnuita, de ce n-ai putea sa iei sirop de la o fantana cu sirop? Aveti pe aici o fantana cu sirop? Avem numai o fantana cu lapte si alta cu vin. Si mai avem o fantana parasita, dar nu cred ca era cu sirop. Daca era cu sirop, n-am fi parasit-o niciodata.

Si acum, dupa ce te-ai osptat si te-ai odihnit, ar fi timpul sa pornesti din nou la drum. De pornit as porni, dar nu stiu drumul. A, asta-i foarte simplu. O iei chiar spre copacul acela, il vezi? Cel din stanga sau cel din dreapta? Care vrei, ca nu e decat unul.

Alice isi lua ziua buna de la iepure si de la palarier. Cand ajunse la capatul drumului, se pomeni intr-un parc minunat, plin cu flori stralucitoare si fantani cu apa racoritoare. Dar ce se aude?

Ca din arma-i castigati, tra-la-la-la-la, nu cautati cand o sa gasiti, tra-la-la-la-la, mai barca la pala, tra-la-la-la-la, nicaieri nu s-au aflat, tra-la-la-la-la. Sapa, sapa, sapa, sapa, nici o buruiana nu ne scapa, ha-ha!

Am avut un caz mai rar, chiar acum doi ani. Am cules dintr-un stejar bani de aur, bani, bani, bani. Ei, dar altii au noroc. I-am ascuns in scrin si l-a gasit regina-n loc, doar cu gandul plin. Gradinar mai scuzati! Tra-la-la-la-la! Nu cautati ca n-o sa gasiti! Tra-la-la-la-la! Nicaieri nu s-au aflat! Tra-la-la-la-la! Sapa, sapa, sapa, sapa, nici o buruiana nu ne scapa, ha-ha!

Doar o data intr-un an, chiar acum trei ani, au crescut intr-un castan nu castane, ci bostani. Si calare cum trecea regele la trap, o castana i-a cazut in cap! I-a cazut in cap! Gradinar mai scuzati!

Ma-ti dat seama, cinciule, ca ma stropesti cu vopsea! Nu-i eu de vina! Sapte mi-a dat peste cot! Bravo, cinciule, totdeauna dai vina pe altii. Mai bine n-ai mai vorbi. Chiar ieri am auzit-o pe regina spunand ca ai merita sa fii pedepsit. Pentru ce? Asta nu e treaba ta. Dar la cine? A reginei, fireste.

Daca n-as vedea ca sunteti gradinar, as crede ca sunteti carti de joc. Noi suntem gradinarii reginei de cupa. Si de ce vopsiti trandafirii? Pentru ca, de fapt, toti trandafirii de aici trebuie sa fie rosii. Si noi am sadit din greseala unul alb. Daca descopera regina treaba asta, pune de-indata sa ne pedepseasca pe toti.

Da, bietul noua si-a pierdut capul dintr-o neatentie. A dus bucataresii in loc de bulbi de ceapa, bulbi de trandafiri. Si regina nu poate sa sufere mirosul de trandafiri in salata sau mirosul de ceapa in dulceata.

Dar iata ca vine, vine cu tot alaiul domnesc. Vine, vine, vine regina, sa-i inspecteze bine gradina. Daca, daca, daca vreo floare are, n-are alta culoare, ma pedepseste, ma pedepseste, ma pedepseste, ma pedepseste.

A, ce intalnire! Iepurele alb cu ochii rosii si manusi de caprioara. Nu, nu cred sa ne cunoastem de undeva. Ba da, ba da, ne cunoastem foarte bine. Ce mai face ducesa? Sss, nicio vorba, regina a aruncat-o in inchisoare. Zau? Dar ce-a facut? A manzalit peretii din sala tronului. Asa? Si nu e voie? A, ba da, dar numai regina are voie.

Eee, ce tot sosotatii acolo? Cine e faptura asta? Eu sunt Alice, mariata. Alice? Alice? N-am auzit! Pedepsiti-o! Gandeste-te, draga mea, nu-i decat un copil. Ganditi-va, cum am sa mai merg la scoala fara cap? N-am timp sa ma gandesc. De altfel se zice ca e si foarte obraznicuta. Draga mea, nu te gandesti, dar e un lucru care sare in ochi.

Sare in ochi? Ustura? Pedepsiti-o. A regelui? Nu, dar tot degeaba. Nu se vede nicio schimbare. Ei! Cum s-ar putea sa o facem dupa partida de crochet? Ar putea sa joace cu noi. A, buna idee! Alice, stii sa joci crochet? De sigur! Abia astept sa va pocnesc cu o bila in cap, maria ta! Bravo! Bravo!

Daca iti reusesti, vei fi cea mai buna jucatoare din imparatia mea! Niciunul dintre noi n-a reusit inca sa nimereasca bilele, pentru ca, in loc de bile, jucam cu arici! Si cand te pregatesti sa-l nimeresti, ariciul o ia la sanatosa! Te astept, fetita, pe terenul de crochet.

Sa mergem, Maria ta. Ce bine pare. E placut sa o cunosti. Oh, ce parere ai despre regina? E o persoana foarte draguta si amabila. Dupa cate imi dau seama, ai si deprins manierele de la curte. Aci, intr-adevar, nu e bine sa spui ceea ce gandesti, ca regina te pedepseste. Trebuie sa ne grabim, sa nu-i lasam sa ne astepte, ca nu ne asteapta.

In sala de judecata, regele si regina sedeau pe tron. In jurul lor era adunata o mare multime formata din tot felul de dobitoace, precum si dintr-un intreg pachet de carti de joc. In fata lor statea un valet cu lanturile la maini si la picioare si cu cate un soldat de o parte si de alta. Langa rege se afla iepurele cel alb cu ochii rosii.

Tinea cu manusile lui albe din piele de caprioara o trompeta din care citea si un sul de pergament in care sufla cand se zapacea de tot. In mijlocul curtii regale, frumos maturate, era o masa si pe ea o farfuriara cu placinte.

Alice isi spuse pe data: de s-ar trece mai repede la tratatie.

Liniste! Sfetnice, adica sfetnice, citeste actul de acuzare. Tot sa nu-ti scape nimic. Act de acuzare! Intr-o zi de toamna, o strimata doamna, doamna cea de toba, a gasit pe soba niste placintele, niste placintele. Cu bale de ghinda a intrat in pinda. A sarit pe geam si ne-a luat. A plecat cu ele zece placintele. Zece placintele, zece placintele.

Cheama primul martor. Dar te rog, nu canta si cheama-l in proza. Altfel nu mai termina judecata. Primul martor! Cine esti si ce poftesti? Eu sunt palarier si nu stiu nimic. Atunci ce fel de palarier mai esti, daca nu stii sa depui marturii? N-am spus ca nu stiu sa fac palarii. Nu stiu sa depun marturii. Nu-i nimic, atat invatam noi. Ce-ai acolo?

Ce-ai in mana? Nu in mana, in ceascka. M-ati chemat atat de urgent ca am venit cu ceascka de ceai. Ma va scoate palaria? Nu pot, e cu sutele pe cap. Atunci scoate-o cu cap cu tot. Regina te sfatuieste de bine. Cu placere, dar n-am sa pot sa mai beau ceaiul. Ce ai avut si ce ai pierdut? Pedepsiti-o! Si cine o sa va mai faca palarii, mariata?

Sa nu mai pierdem vremea. Ce stii despre valet? Nu stiu nimic, nu eu i-am facut palaria. Dar despre placinte? Ei, despre placinte mai bine intrebati-o pe bucatareasa.

Martorul urmator. Sa fie adusa bucatareasa. Nu e nevoie sa fie adusa, ca n-am dus-o. Am venit si singura. Ce stii despre placinte? Pai sa va dau reteta, majestate. Se pun cinci parti de piper si trei parti aluat. Mai scurti, mai scurti. Aluat sau naluat? Aluat, aluat. L-ai vazut tu? Acum sa nu-l vad daca eu l-am preparat. La ce l-ai preparat?

E scazura framantare? Dati, e scazura ceva? Iar le-ati incurcat! Nu e vorba de aluat, ci de aluat framantat! Cum indrazneste! Dupa ce l-am prins, vrea sa mai ia? Asa se intampla intotdeauna cand nu stii care e diferenta dintre un substantiv si un verb. Ei, lasa ca vedem noi acum cine stie.

Citeste-l pe ultimul martor! A, B, C... Iar o luam de la ABC? Nu, Alice! Prezent! Vai, draga Alice! Ai crescut atat de mult ca, uite, te-ai sculat de pe banca si ai rasturnit pe toata lumea. Va rog sa ma iertati! Ei bine, ce stii despre aceasta chestiune? Dar te rog sa fii mai scurta daca poti! Atunci am sa stau jos! Nu stiu nimic! Chiar nimic?

Chiar nimic! Asta e foarte important. Toate nimicurile sunt foarte importante.

Vrei sa spui ceva? Da. Mi-am adus aminte. Regula 42. Orice persoana mai lunga de un kilometru trebuie sa paraseasca sala. Dar eu nu am un kilometru. Ba da? Ba nu. Ce fetita rau crescuta! Cum iti place sa ne contrazici? Spuneti ca am un kilometru? Adica ca sunt bine crescuta? Regula asta e cea mai veche din regulile noastre.

Pai daca e cea mai veche, ar trebui sa poarte numarul unu. Da? La asta nu m-am gandit. Trebuie sa fie ceva incurcat aici.

Mariata, mariata, cine judeca aici? Aici nu judeca nimeni. Mai sunt marturii de depus? Mariata, harciosul politai mi-a trimis o hartie pe care chiar din aur am descoperit-o. Cu ce era acoperita? Cu o placinta, mariata. Si placinta unde-i? A mancat-o politaiul. Ce scrie in ea? In scrisoare? Pai n-am deschis-o inca.

Pare o scrisoare adresata de acuzat cuiva. Si trebuie sa fie. Daca nu cumva e adresata nimanui, ceea ce nu prea se obisnuieste. Nu, nu, ca nu are adresa. Si n-are nici timbru. Si n-are nici stampila. Si parca nici n-ar fi scrisoare, maria ta. Sunt niste versuri, dar... Cine trimite versuri prin posta? Sunt scrise de mana lui? Nu!

Si tocmai asta e cel mai suspect. Se vede ca acuzatul a imitat scrisul cuiva. N-am scris eu versurile astea. Pai, nu poate dovedi ca le-am scris? De vreme ce nu le-am semnat. Asta nu dovedeste nimic! Sunt atatea care semneaza versuri si tot nu pot dovedi ca sunt scrise de ei. E limpede ca e vinovat. Ba, nu-i limpede deloc, Maria ta.

Nici nu stim despre ce e vorba in poezie. Citesti tu? Eu? Maria ta? Si de unde sa incep? Incepe cu... cu inceputul. Mergi tot inainte si cand ajungi la sfarsit, opreste-te.

Liniste. Citesc scrisoarea. Stii, mi-au spus ca ai fost la ea si ca i-ai vorbit de mine. Ea zicea ca nu-i asa, dar ca nu inoata prea bine. Vorba le-a trimis ca eu n-am plecat. Si ai, ce-i drept? Daca ea stia, nu zau, ce te-ar mai fi luat de piept? Una ea si lui vro doua, iar noua toate treile. Ei, ce e ca vara ploua? Toate astea sunt ale mele.

Eu sau ea le-ar fi sa fim in process amestecati? Ea e sigura ca-i scapi, cum am fost si noi scapati. Pana ai sa te imbolnavesti, asta este chiar asa. E de ca ai fost doar tu intre el si noi si ea. Sa nu le spui ce mult i-a placut, ca-si vreau sa fie un secret de noi stiut, doar de noi si pe vecie.

Gata! Aceasta-i proba cea mai zdrobitoare! Sa fie pedepsit! Stati putin! Daca vreau unul dintre voi in stare sa-i explice aceste versuri, il invat si eu. Dar eu cred ca n-au nicio noima. Auziti ce spune? Si ca n-au nicio noima. Daca n-au nicio noima, atat mai bine! Ce sa ne mai batem capul sa le deslegam? Stati, stati!

Eu parca le vad un inteles. Ea zicea ca nu inoata prea bine. Acuzat! Da, mariata! Stii sa inoti sau nu? Pai, cum sa stiu, mariata? Sunt un valet de carton. Daca intru in apa, ma moaie tot. Bun! Daca ea stia, asta trebuie sa fie regina. Ce te-ai mai fi luat de piept? Una ei si lui vro doua. E clar! Asta a facut cu placintele.

Ei si ce-i ca fara ploua? Toate astea sunt ale mele. Ce-i coace placintele! Si cu asta judecata s-a terminat! Sa fie pedepsit!

Pai daca ii taiem capul, ramanem fara valet! Cine o sa ne mai serveasca? Cine o sa ne impuna dimineata papucii? Cine o sa ne aduca mancarea la pat? Toate astea sunt prostii! Nu sunteti decat un pachet de carti de joc! Nu mai dati pe nimeni jos si va daramati si castelul!

Ce s-a intamplat? Unde sunt? Acasa. Acasa, unde esti? Aici, draga mea, aici. Castelul s-a daramat? Regele si regina, ceara, unde-s? Ai visat, draga mea. Pe semne, vantul a batut mai tare in fereastra si te-a speriat. Ce vis ciudat! Iepurele alb si palariesul si omida! Toate au fost inchipuiri.

Dar sunt curioasa sa stiu daca acum sunt mica sau mare. Asta numai tu o poti dovedi. E sigur insa ca in fiecare zi cresti cate putin si te faci tot mai mare.

Unchiule, stiti ceva? Nu. Oricat de mare am sa ajung, niciodata n-am sa uit cate mi s-au intamplat in seara minunata. Cred si eu. Pe care, de fapt, nici eu nu stiu prea bine daca le-am visat sau le-ai nascocit dumneata pentru toti copiii ca mine.