Am pus intr-o seara Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, dupa vreo doua saptamani in care in casa nu rulase mai nimic altceva decat desene animate.
La final, cel mic m-a intrebat daca s-a stricat inregistrarea.
Nu se stricase. Povestea chiar se termina asa: eroul se intoarce acasa dupa sute de ani, gaseste palatul parasit si plin de balarii, se aseaza pe trepte si adoarme. Si nu se mai trezeste.
Asta este prima diferenta, si probabil cea mai mare dintre toate.
La Disney stiti dinainte cum se termina. De la Alba ca Zapada, in 1937, si pana azi, filmul se inchide cu perechea impreuna si cu raul invins definitiv.
Basmele culese de Petre Ispirescu si tiparite in 1882 nu functioneaza asa. Tinerete fara batranete are toata structura unui basm clasic, cu incercari, cu zmei si cu palate fermecate, si totusi se termina cu moartea eroului.
Nici macar ca pedeapsa. Alearga dupa un iepure, ajunge fara sa vrea in Valea Plangerii, si acolo il loveste dintr-o data dorul de mama si de tata. Atat i-a trebuit.
Harap Alb, publicata de Creanga in 1877 in Convorbiri literare, are un amanunt pe care eu l-am observat abia dupa a treia ascultare: eroul nu se numeste Harap Alb.
Este fiul cel mic al unui crai si nu are nume in toata povestea. Spanul il prinde intr-o fantana, il pune sa jure supunere pe ascutisul palosului, apoi ii spune scurt: “De-acum inainte, sa stii ca te cheama Harap Alb.”
Este un nume de sluga, dat de dusman, iar el il duce asa pana la ultimul rand al povestii, si dupa ce spanul moare, si la nunta lui cu fata imparatului rosu. Nimeni nu i-l ia inapoi, iar el nu si-l cere.
Mi se pare de neinchipuit intr-un film Disney, unde eroul isi primeste numele si locul inapoi pana la generic.
Formula de la Disney pune in mijloc un singur om special. Harap Alb nu are nimic special.
Trece probele numai cu ajutor. Il ajuta calul, il ajuta Sfanta Duminica si il ajuta mai ales cinci insi cu puteri absurde pe care ii aduna unul cate unul pe drum: Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila. Fara ei nu rezolva nici una dintre incercari.
Iar la final, cand spanul il doboara, cea care il aduce inapoi la viata este craiasa zanelor, cu apa moarta si apa vie. Fata invie eroul, nu invers.
In Praslea cel voinic si merele de aur, cel care il tradeaza nu este un vrajitor si nici o mama vitrega. Sunt fratii lui.
El le trimite sus, pe franghie, pe fetele de imparat pe care tocmai le scapase din mainile zmeilor, iar cand vine randul lui sa fie tras afara din prapastie, fratii dau drumul franghiei.
Partea care mie mi se pare cea mai buna vine chiar inainte. Praslea banuieste ce urmeaza, asa ca leaga de franghie un bolovan cu o caciula deasupra, ca sa vada ce fac fratii lui. Fac exact ce se astepta el.
Un erou care isi testeaza fratii inainte sa se urce pe franghie nu prea seamana cu eroul increzator din desenele animate.
Si mai interesant este ce face dupa. Ii iarta in fata tatalui lor si lasa pedeapsa pe seama unei sageti trase in sus de fiecare dintre ei. La Greuceanu se intampla ceva asemanator: la final refuza sa isi inceapa nunta cu sange si cere doar ca mincinosul sa fie alungat din imparatie.
Pedeapsa se discuta cu voce tare, de fata cu toata lumea. Nu cade de pe o stanca, ca in desene.
Ileana Sanziana incepe cu un crai batran care ii datoreaza imparatului negru un fiu, sa il slujeasca zece ani. Craiul are numai trei fete.
Cea mica ii cere haine de voinic si o sabie la brau si pleaca ea in locul fiului pe care tatal ei nu il are. Este tot din cartea lui Ispirescu, aceeasi din 1882.
Adica fata care se imbraca in barbat si pleaca sa slujeasca in locul familiei exista in romaneste cu peste o suta de ani inainte ca Disney sa faca Mulan.
Nu as incepe cu Harap Alb, desi este cea mai cunoscuta dintre ele. Are 56 de minute si o limba destul de grea, iar pe site este trecuta la 7 ani.
Daca vreti sa intrati in basmele romanesti fara sa pierdeti copilul pe drum, Greuceanu merge mai bine: 26 de minute, actiune de la inceput, potrivita cam de pe la 5 ani.
Praslea cel voinic vine dupa, la 6 ani si 28 de minute. Iar Harap Alb ramane pentru cand copilul duce deja o poveste de aproape o ora fara sa se ridice de trei ori de langa voi.
Pe Tinerete fara batranete eu as amana-o. Nu pentru ca ar fi prea grea, ci pentru ca finalul acela cere o discutie dupa, iar la ora de culcare nimeni nu are chef de discutii.
Cel mic, care ma intrebase daca s-a stricat inregistrarea, a cerut-o oricum din nou peste doua seri. Se pare ca pe el finalul nu il deranjeaza deloc.
Povestidecopii.ro este un site dedicat celor mici si nu numai.
In monentul de fata cuprinde povesti pentru copii in format audio, la cea mai buna calitate disponibila, editate in programe audio si aranjate pentru o cat mai buna experienta de ascultare.
Pe vremuri, casetele audio cu povesti erau greu de gasit si costisitoare. Acum, cu internetul, oricine poate asculta povestile preferate oricand doreste.
Site-ul de fata contine cele mai frumoase povesti pentru copii, adunate intr-un singur loc.
Intrati pe povestea dorita si apasati butonul "play" de pe player-ul audio (dreptunghi), se poate selecta volumul, sau sa sariti la un anumit punct din poveste.
De asemeni, exista posibilitatea de a incepe de undeti ati ramas cand ati inchis pagina (povestea).
Exista si butoane care fac povestea sa se repete (in loop) sau sa se inchida singura dupa 5, 10, 15, 20 minute, in ideea de a folosi povestile pentru a adormi
