Cri, cri, cri! Ma asez pe iarba, pe pervazul ferestrei, ori sus pe vreun colt de grind, si incep a-i zice cu foc. Si parca noaptea nu-ti mai pare atat de neagra cand auzi pe undeva, prin preajma, glasul prietenos al nostru greierel care ingana usorele. Nu-i asa?
De aceea multi ma asteapta seara ca sa le tin de urat, mai ales ca eu stiu si multe povesti. Cum? Sa va spun si voua una? Bine, bine. Dar pe care? Pe care sa va spun? A, stiu! Am sa va spun povestea Ilenutii, fata mosului cea cuminte.
Pe Ilenuta am cunoscut-o de mult, tare de mult. Pe vremea cand bunicii nostri erau copii ca voi. Lenuta era fata unui mosneag ramas vaduv inca de timpuriu si care se insurase a doua oara cu o femeie zgripturoaica, nu alta. In fiecare seara veneam sub fereastra ei si incercam sa o inveseles cu cantecul meu, fiindca tare greu mai ducea biata fata in casa parinteasca.
Misca! Misca-te! Misca-te, leneso, neispravito! Ai tors lana pe care ti-am dat-o? Da. Asa, bine. Ai bagat painea la cuptor? Da, da. Ai maturat pe tinda? Nu, nu, nu. Cu nevolnica! Dar cine vrei sa mature tinda? Eu? Piei din ochii mei si sa o faci luna!
Da, mama! Mama! Ce-i odorul, maichie? Ce-ti doreste inimioara? Lenuta n-a adus apa proaspata in copaita si mi-a spus indata, indata!
Ilenuta! Ce faci acolo? Ma grabesc, vino! Ada-i repede o cofa de apa de la fantana! Dar abia o scosim! Mi-e ca a risipit-o cand i-am poruncit! N-auziti ca fata mea pofteste sa bea apa nestatuta? Ce vrei sa pui mana pe treaba? Ma duc, ma duc, ma duc! Da, asa!
Cric-cric, cric-cric, cric-cric. Sarmana Ilenuta, mi se rupe inima de mila ei. Ce trai omenos i-au harazit.
Cine vorbeste acolo in iarba? A, tu erai greierasule! Buna seara! Buna seara, draga licuriciule! Incotro? Ma duc sa-mi aprind felinarul in marginea potecii, ca de obicei. Dar ce ai, greierasule? Parca esti necajit.
Apoi m-am intristat din pricina Ilenutei noastre. N-o stii? Fata mosului cea cuminte. Dar rau mai o pastuieste zgripturoaica de baba, bieta fetita, iar tata-sau... O caruta? Dar cine-o fi? E chiar mosneagul, tatal Ilenutei. Baba il ia in primire inca de la poarta.
Auzi! Bine! Bine ca ai venit, barbate! Bine ca ai venit sa ma scap de belea, ca nu mai pot! Mi-a scos sufletul, mi-a amarit... O, o, o, daca nu ma scap de ea, ma arunc in fantana.
De cine, femeie? De fata. E rea ca o vipera si tanta ca o ciuvoata. Nu ma asculta de fel, nu pune mana pe nimic. E indaratnica si mofturoasa si usarnica blestemata, ca nu-i dai de capat in niciun fel.
Pai mai dojeneste-o si tu cand... Ce? Da, pai nu stii cum sare cu gura la mine. Ma ocareste ca pe o cersetoare. Eu, femeie batrana, sa-mi indur asemenea necuviinta? Nu, barbate, nu. Daca nu-ti duci fata din casa, eu paine si sare pe-un taler cu tine, nu mai mananc.
Unde s-o duc, femeie? Vai de pacatele mele. Unde-o stii? Ca de te-o mai tii mult pe-aici o sa-o naraveasca si pe fata mea. Ma mir de Ilenuta. Fata de mine e numai supusa si ascultatoare. He, he, vicleana! Se pricepe la patarnicii, dar cand ii tulbur traiul, nu se mai cunoaste ce-i in ea.
Degeaba, degeaba, barbate, e soi rau. S-o duci de aici, eu atata spun, sa-mi iei ghimpele asta de pe cap!
Cric, cric, cric, cric. N-ai putut sa vezi cine-i? Uite, a iesit pe tinda. E baba. Ce face? Ca eu nu vad. A luat galeata cu apa. O veste rea.
Licuriciule, stii ce a facut? A turnat apa peste taciunii din vatra. Ce spui? A stins focul pe care l-a acoperit Ilenuta, ca sa aiba pricina de galceava maine dimineata cu bieta fata.
Trebuie sa o trezesc pe Ilenuta. Ma duc chiar acum la capataiul ei. Ilenuta! Ilenuta, draga Ilenuta! Ce e? Cine e? Eu sunt, Ilenuta. Greierasule! Ce-i cu tine?
Fetito, baba ti-a stins jarul din vatra. Azi, pe tacute, l-a stins si s-a culcat la loc. Vai de sufletul meu! Trebuie sa ma urc in pod. Poate zaresc undeva vreo geana de foc. Tata!
Sarmana fata, sa pleci acum in toiul noptii dupa foc. Ce sa faca? Baba nu asteapta decat sa-i gaseasca o noua vina.
Greierasule, unde esti? Aici, aici. Am vazut licarind undeva o luminita slaba. Alerg de-ndata acolo, poate capata cativa taciuni prinsi ca sa atate din nou focul in vatra. Iti multumesc, greierasule. Esti bun ca intotdeauna.
Cum o sa pot tine pasul? Iaca, ma prind in parul tau, aici langa ureche. Gata! Si acum la drum, Ilenuta! Poate ca amandoi ne va fi mai usor.
Nu cumva ne-am ratacit, greierasule? Am mers atata cale si licarirea aceea nu se vede nicaieri. Poate ca... Ia taci! Ce se aude? Uite-o ca se misca la marginea drumului. Ia hai sa vedem. De ce vaita asa?
O fata frumoasa si harnica, fie-ti mila de mine! Mi-a intrat un ghimpe in laba dreapta si-abia ma mai misc. Vai, sarmana, cat de slaba e, pot sa-i numer coastele.
Hai, hai, Ilenuta! Noi daca e tarziu si mai avem, cine stie, cat de mers. Nu-i nimic. Am sa-i scot ghimpele catelusii. Asa. Sa-i spel rana si sa-i leg cu naframa mea. Asa, gata. Ramai cu bine, cateluso!
Mergi sanatoasa, fata harnica, si sa izbandesti in tot ce ti-ai pus in gand.
Of, of, of, ca pe mine nu ma baga nimeni in seama. Ia stai, greierasule, sa vedem ce vrea pomul acela. E un par inflorit pe care l-au napadit omizile.
Tocmai asta e. Daca m-ar curata cineva de omizi, tare bine mi-ar prinde. Te curat eu, parule. Stai, nu te-ntrista. Acusi sunt gata, greierasule. Nu pot sa-l las asa pe sarmanul pom.
Daca o sa ne oprim astfel prin toate locurile... Greierasule, eu stiam ca tu esti bun la suflet.
Fetico, fetico! Ia, parca m-a strigat cineva. Ei, ce ti s-a parut? Nu, eu am strigat-o. Apropie-te, fetico. Ce-i, fantana draga? Te amaraste ceva?
Fata vrednica, indura-te si curata-ma de namol si de frunze, ca zac asa parasita de nu se stie cand.
Ilenuta, tine seama ca asta e o treaba grea. Da, greierasule, dau zor si uite ca ispraves treaba indata.
Dar ce-i asta? Parca era un oftat. Intoarce-ti fata spre mine, fata draga. Ia uite, si un cuptor de paine.
De ce ai patit, cuptorule, de arati asa de jalnit? M-au batut vanturile si ploile, fata draga. Mi-au surpat caramizile si mi-au daramat cosul. Daca tu ai vrea sa faci o fapta buna, ai mai lipi si mai curata, ca sa mai pot folosi si eu la ceva.
Bine, cuptorule, ia ca ma apuc de treaba. Iti multumesc, fata vrednica si harnica, si sa stii ca n-am sa uit niciodata binele pe care mi l-ai facut.
Uite, greierasule, am ajuns! Uite o coliba! Vezi firicelul de fum care iese pe horn? Da, dar portile sunt inchise. Nu-i nimic! Ciocakim si ne rugam frumos. Niste taciuni prinsi ar prinde bine.
Ce cauti aici, copila? Buna dimineata! Baba mi-a stins focul in vatra si am venit sa ma rog pentru niste taciune. Unde ai casa, copila draga? A, dincolo de padure. Ce sa fac, maica, ca mama vitrega nu vrea sa-mi dea nimic? Cum te cheama? Ilenuta.
Eu am sa-ti dau taciunele prinsi. Insa poate ma ajuti mai intai la niste treburi de ale casei. Vrei? Da! Spune-mi ce-am de facut.
Sa-mi scalzi copilasii care dorm acuma, sa-i hranesti, sa dereteci in urma lor si sa-mi gatesti si mie ceva bucate. Toate astea pana ma intorc de la padure. O sa poti? Sau te-ai speriat deja de pe acum? De munca nu m-am speriat niciodata. Du-te linistita ca ma descurc eu.
Bine. A plecat. Da, greierasule. Mai sa te razbesti cu atatea treburi! Ma razbest!
Ei, copii, iesiti din casa! Aoleu! Ce-i asta? S-a umplut o gradina de iepurei, ursuleti, bursuci, pui de vulpe si alte jiviine. Maa, veniti, veniti copii, veniti la spalat in copai! Ce mare minune sunt mainile harnice ale unei fete!
Cand s-a intors gazda si-o vedea. Ei, copilasule, esti gata? Da, gata. Ai spalat toate vietuitoarele astea cu mana ta? Da. Ai gatit bucatele? Ai facut curat? Da.
Fata vrednica, vino sa te imbratisez. Afla ca eu sunt zana padurii si te voi rasplati pentru harnicia ta. Uite, alege una dintre lazile acestea, in care am tot soiul de bogatii. Aceea va fi simbria ta. Dar sa n-o deschizi pana n-ajungi inapoi la taica-tau.
Bine, dar eu nu voiam decat cativa taciuni aprinsi. Ia-ti taciunele. Dar ia uita. Heee, dar de ce ai pus mana tocmai pe ladita aceea mica si saracacioasa?
Eu socot ca asta se cuvine sa o iau pentru cat am muncit. Bine, fata vrednica. Mergi sanatoasa si bucura-te in tihna de rasplata muncii tale.
Dar eu tot nu inteleg, draga Ilenuta, cum ai putut alege cea mai mica si mai urata dintre toate lazile acelea? Nu, greierasule, nu ma mai certa. Am ostenit. N-am luat nimic in gura de ieri seara si sunt sfarsita de putere.
Ilenuta! Ilenuta, draguta! Greierasule, nu mai pot merge mai departe. Ilenuta! Hei, hei, fata draga! Sunt aici la doi pasi, nu ma vezi?
Ah, cuptorul! Da, e cuptorul pe care l-ai lipit tu. Esti flamanda, draga fata. Ti-am pastrat o azima calda. Ia-o! Iti multumesc, cuptorule! Parca m-am mai indreptat!
Daca mi-as putea potoli undeva si setea, poate ca... Fetico, draga, vino si bea dupa pofta ta! Fantana! De cand m-ai curatat tu, am o apa limpede cum e lacrima si rece cum e gheata! Intr-adevar, e o bunatate.
Dar pe mine nu ma uita nici paruletul de la raspantie. Tu m-ai scapat de omizi, fetito. Ia gust acum din perele mele galbene si dulci ca mierea. Sunt minunate.
Va multumesc tuturor pentru darurile voastre. Acum pot pleca mai departe. Noi iti multumim pentru grija pe care ne-ai purtat-o. Drum bun, fetico! Drum bun!
Greierasule, o singura teama mai am. Uite, s-a inserat si mi-e sa nu ma ratacesc prin bezna. Ai dreptate, mergem de multa vreme si inca n-am ajuns acasa. Mi se sting si taciunii. Daca am putea sa ne calauzim dupa ceva...
Auzi? Un latrat! Ia, hai sa mergem sa vedem. Da, da. Vino, vino dupa latratul meu! Casa parintilor e la doi pasi! Aaaa, e catelusa pe care ai tamaduit-o tu! Uite casa, colea dupa gard. Iti multumesc, cateluso!
Cine-i? Eu sunt, Ileana! Nepricopsita! Unde esti noaptea si toata ziua? Unchesule, unchesule, ia-ti din nou cu supararile! Spune-ne, unde-ai fost?
S-a stins focul in vatra si-am pornit dupa taciune. Dupa taciune? Am nimerit la zana padurii. Am slujit o zi intreaga si drept plata mi-a dat ladita asta.
Ia deschide-o sa vedem ce a ajuns! Valeu! Ia te uita ce iese din ladita! O herghelie de cai! Turme de oi! Pasari fara numar! Ia, ia, ia! Pana unde s-au intins!
Asta e o ladita fermecata! Acum imi dau eu seama! Ce? De unde ziceai ca ai luat ladita asta fermecata? Nu am furat-o! Mi-a daruit-o o zana a padurii. Greierasul a fost martor. Da, da, am vazut cu ochii mei.
E, lasa-ma, mama. Ca n-o fi numai toanta asta vrednica sa puna mana pe atatea bogatii. O pornesc chiar acum la zana padurii si-ti aduc un ladoi de zece ori mai mare ca al nepricopsitei. Bravo, asa da!
Cine ciocanese? Om bun! O caut pe zana padurei. Eu sunt. Ce vant te aduce pe la mine? Vreau sa slujesc si eu o zi, cum a facut sora mea vitrega. Vezi ca la mine-i treaba de facut. Te trage inima la munca? Da.
N-ai intalnit cand veneai incoace o catelusa bolnava? Ba da, si i-am tras un picior. Da, dar un pom plin de omizi? M-a indemnat sa-l curat. I-am rupt insa o crenguta din el si m-am grabit incoace.
Ei, nici la fantana nu te-ai oprit? M-am oprit si am aruncat o piatra inauntru, ca era parasita si plina de namol. Pe semne ca macar cuptorul l-ai ingrijit, nu? Cuptorul? Na, era sa manjesc eu manutele astea cu mocosatura aia nefolositoare. Ai dreptate, te-ai fi ostenit rau.
Hei, apuca-te de treaba. Spala-mi copiii, hraneste-i si fa curat prin casa. Cand ma intorc sa fie totul gata.
Ce-i asta? De ce tipa vietuitoarele mele? Au, oleu, le-ai oparit! Dupa cum sa le spal altfel? Ia sa vad bucatele. Ce le-ai lasat pe foc pana s-au afumat? Dar nu era sa ma impart in cinci! Am muncit cat am putut.
Bine, sa-ti dau plata. Alege una dintre lazile astea. De, de aia. Pe cea mai mare? Fie! Ia-ti-o si du-te cat mai repede de-aici!
Deschide! Deschide poarta! Cine-i? Eu, mama! Deschide! Da, ma, da, vino, vino, doru-ma, vino! Oh, ce mai ladoi mi-ai adus!
De ce schiopatezi? M-a muscat catelusa turbata! Ui, ui, ui, si mainile ti s-au ars! Am trecut pe langa un cuptor plin cu azime calde. Era imbietator si am vrut sa iau una. Dar cuptorul dogora asa de tare ca mi-a fript mainile.
Uite, dar nu era nicio fantana pe-aproape? Ba da, am ajuns la ea, dar a secat cat ai clipit din nas. Sa le lasam, ca te tamaduiesc eu. Hai sa vedem ce bogatie o fi in lada.
Heee, iaca lada. Ce cauti aici, unchesule? Pleaca! Hai! Si tu si fiica ta! Nu vrei? Se vede ca nu ne bagati in seama. Hai, alungati-i! Gata! Am pus zaborul.
Cric, cric, cric, cric, cric. Da, chiar asa s-au intamplat lucrurile, dragi prieteni. Nu ma intrebati nici de baba cea rea, nici de fata ei alenesa, cred ca va dati seama ce au patit.
Dupa intamplarea asta, mosneacul a ramas singur, doar cu fata Ilenuta cea cuminte, acolo la marginea satului, in casa aceea micuta, dar luminoasa, pe care mainile harnice ale Ilenutei o fac sa straluceasca intocmai ca un pahar.
In fiecare seara, cand vin la fereastra Ilenutei sa-i vestesc ziua de maine, eu dau glas cantecului meu. Cricri! Cricri! Cricri! Si numai ce o aud pe Ilenuta ca-mi sopteste bland, ca o adiere. Ai venit, greierasule! Iti multumesc pentru cantecul tau micut, cu care ma dezmierdezi in fiecare seara. Noapte buna, greierasule! Noapte buna! Cricri! Cricri! Noapte buna! Cricri! Cricri!