Intr-un catun linistit, asezat in vecinatatea unui stralucitor palat, traia odata un morar. De fapt, nu mai traia cand a inceput sa se depene povestea aceasta. Se dusese pe lumea cealalta, lasand celor trei fii ai sai o mostenire.
Tata ne-a lasat, dupa cum vedeti, toata averea lui. O moara, un magar si un motan. Mie, pentru ca sunt cel mai mare dintre voi, mi se cuvine moara.
Eu o sa iau atunci magarul.
Eu nu mai am ce sa aleg, daca-s cel mai mic.
Si asa s-a facut ca praslea a luat motanul.
Zic! Zic! Ca frumoasa avere mi-a mai lasat si tata! Hai, pleaca motanul! Pleaca, Motane, ca de nu, sa stii ca-mi fac caciula din blana ta! Da-te jos de pe prichiciul ferestrei, Motane!
Ei, poftim! Il dai afara pe usa si el intra pe fereastra.
Nu ma gonesti, stapane!
Poftim? Ai spus ceva sau mi s-a parut?
Nu ti s-a parut.
Ei, comedie! Motanul vorbeste! Dar asta e o adevarata minune!
Motanul avusese intr-adevar darul de a vorbi, asa ca oamenii. Iar praslea se intristase la inceput degeaba. Un motan minunat, asa cum il avusese el, nu putea sa-l lase sa moara de foame.
Ce-i, Motane?
Da-mi o tolba, stapane, si pune sa-mi faca niste cizme. Si o sa vezi ca n-ai fost chiar atat de napastuit la imparteala.
Iti cunosc iscusinta si agerimea la prinsul guzganilor, dibacia si viclenia cu care te catari sau te ascunzi in iarba facand pe mortul. Dar nu pricep ce nevoie ai de desaga si de cizme.
O sa vezi, stapane. Indeplineste mai bine dorinta.
Bine, fie.
Mesterii iscusiti i-au croit motanului desaga si cizme de cavaler, cum nu avusesetra pana atunci nici slujitorii regelui. Imbracat astfel, motanul o porni spre crang.
Asa, ia sa pun eu acum in desaga susai si ierburi. Bun, acum sa ma intind in iarba si sa fac pe mortul. Nu se poate sa nu cada in cursa vreun iepuras. Aha, uite unul! S-a varat in tolba cu totul. Aha, sa fac un salt si gata! Te-am prins, urecheatule! Si acum, haide-mi la palat!
Marita! Un cavaler putin obisnuit doreste sa va vorbeasca.
Asa. Sa intre!
Sire, vin din partea...
Eu sunt bufonul, ei regele.
Da? Pardon, semanati. Vin din partea... Din partea...
Ce mai, cavaler? Pare mai degraba un motan.
Chiar si sunt. Dar cu pelerina si cordon si cisme de ofiter, chiar cel mai neinsemnat motan devine cavaler. N-am rang de duce, nici de crai, nu-s fiu de imparat, sunt insemnat pentru ca sunt motanul incaltat.
Spune, spune, cavaler.
Sire, vin din partea prea distinsului marchiz de Carabas, care m-a trimis sa va aduc in dar acest iepure.
Spune-i stapanului tau ca-i multumesc. Dar cum se mai simte?
Cine? De... De... Cum mi-ai spus?
A, de Carabas, da. Se simte bine, se simte bine.
Darul lui mi-a produs multa bucurie. Pai mai vin eu pe-aici.
A doua zi, Motanul si-a luat iar tolba la spinare si-a pornit-o spre pasune.
Asa, sa ma ascund mai bine intre tufe. Sa deschid baierile tolbei. Ce mai fi? Aha, doua potarnichi! Bun, bun! Pofti, pofti! Le-am prins si pe ele!
Inca un dar pentru rege? Din partea aceluiasi prea distins marchiz de Carabas.
Multumesc, cavaleere. Apropie-te si ia loc. Vreau sa te cinstesc cum se cuvine.
Nu, nu trebuie. Sunt doar un umil slujitor.
Sa bem in cinstea prea distinsului tau stapan. Aduceti cupe cu vin!
Vin? Lapte n-aveti?
Lapte?
Da.
Ghidusii mei si cavaleri. Da. A, dar iata-o si pe fata mea! Dar e cea mai frumoasa domnita din lume! N-am mai vazut pana acum o asemenea faptura. Sapte feciori de imparati, din tot atatatea tinuturi bogate, i-au cerut pe rand mana.
Sper ca n-ati incuviintat, nu?
Bineinteles. Mai tineti-o pe langa maria voastra.
Dar cine e cavalerul?
Slujitorul supus al prea distinsului marchiz de Carabas.
N-am auzit.
Spuneam ca esti slujitorul marchizului de Carabas.
Aud foarte bine, cavalere. Eu spuneam ca n-am auzit de numele stapanului tau.
Ma mir, doar il cunoaste si cea mai luminata fata de pe aceste intinse meleaguri.
Cine?
Maria voastra.
Da, da, sigur.
Aflase Motanul ca regele, insotit de fata sa, avea de gand sa faca a doua zi o plimbare pe malul raului. Si se grabeste sa-i spuna stapanului sau.
Marite stapane, daca mi-ai urmat sfatul, sa stii ca ai apucat norocul de picioare!
Ce tot indruga acolo Motane?
Du-te indata de descalda in rau, in locul in care ti-l oi arata eu. Si apoi lasa totul in seama mea.
Ce sa fac?
Asculta-ma, stapane, nu pierde vremea. Caleasca regelui a pornit de la curte. Haide, haide, repede!
Strasnic plan. Sa nu ma dai de gol, stapane.
Bine, bine.
Aha! Se apropie regele insotit de cea mai frumoasa domnita din lume. Acum e momentul.
Ajutor! Ajutor! Se ineaca marchizul de Carabas!
N-or fi auzit.
Ajutor! Ajutor! Se ineaca marchizul de Carabas!
Carabas! A, iata, uite, fata mea, o veche cunostinta. Tata? Ce-ti mai face stapanul, cavalere?
Multumesc, bine. Adica nu...
Ajutor! Sariti! Se ineaca marchizul de Carabas!
Ce? Opriti caleasca! Osteni! Sariti de graba in ajutorul preadistinsului marchiz de Carabas!
Am inteles, maria ta!
Nu, nu pe acolo, pe-aici!
Impartasesc disperarea ta, cavalere. Dar nu fi ingrijorat. Stapanul tau va fi salvat.
Da? Da, iti raman vesnic indatorat, maria ta. Numai ca nu stiu cum o sa o scoatem pana la urma la capat.
De ce?
In timp ce stapanul meu se scalda, niste hoti i-au furat hainele. Da, zadarnic am strigat eu din toate puterile: sariti, hotii, hotii! Nu m-a auzit nimeni.
Sa i se aduca de-indata marchizului de Carabas cel mai frumos vesmaant din toate vesmaantele regesti.
Am inteles, maria ta. Dar mai intai sa aflam daca oastenii l-au salvat de la...
L-au salvat, l-au salvat! Ciurul de grija. O sa fiu fericit sa-l vad si sa-i multumesc pentru dar.
Si stapanul meu e nerabdator sa va vada. Ce imprejurari neprevazute. Vesmaantele marchizului.
Da, da, nu lasati. Le duc eu. Ingaduiti-mi, Sire, sa va las o clipa singuri. Fa-ti datoria, cavalere.
Sarmanul marchiz, daca n-am fi trecut noi pe-aici...
Acum e in afara oricarui pericol, fata mea.
Maria ta, prea distinsul marchiz de Carabas doreste sa vi se inchine.
Sa intre, sa pofteasca.
Sire, primiti-va rog sincera si adanca mea recunostinta.
Dar arata tare, marchizul! Nu-i asa, tata?
Imi pare rau ca o intamplare nefericita ca asta ma impiedica sa te primesc cu onorurile care ti se cuvin.
Lasati, lasati, ca e bine si asa.
Cum te simti, prea distins prieten?
Minunat! A, da, da, asa, am un fel de ameteala.
Da, da, da, dar acum suntem in afara oricarui pericol.
Da, sper. Da, da, te poftesc calea mea sa facem o plimbare pe malul raului. Aveti nevoie de putina plimbare.
Da, e prea mare cinstea, maria ta, dar...
Tu nu te tocni, stapane. Urca de graba in caleasca. Pofteste, pofteste, si s-o pornim.
Va multumesc si tie, domnita.
Dati bici cailor! Eu iau inaintea calestii, stapane!
Si Motanul o porni in goana inaintea echipajului de la curte. In drum se intampla sa dea peste niste tarani care secerau graul.
Hei, oameni buni! Hei! Luati seama la ce va spun! Tot graul asta este al marchizului de Carabas!
Al cui?
Al marchizului de Carabas! Aha! De-i nu o sa puneti asa cand o trece regele pe-aici, vai si amar o sa fie de voi! O sa porunceasca sa fiti pedepsiti!
Daca-i porunca, asa o sa spunem!
Ei, si-acum ce-ati ramas cu gura cascata? Dati zor sa va gaseasca maria sa secerand! Hai!
O, ce recolta bogata! O adevarata mare vesnica!
Ei, voi care secerati in lan, al cui e graul asta?
Al marchizului de Carabas!
Va fi avere mostenita, domnule marchiz! Marchiz, ma bucur nespus!
Ei, oameni buni! Luati seama la ce va spun! Toata faneata pe care o cositi e a domnului marchiz de Carabas!
Noi stiam ca e a capcaunului de la castel.
A capcaunului? A fost! Acum e a marchizului de Carabas! Asa se spune cand o trece regele!
Faneata! Ei, voi care cositi acolo, a cui e faneata asta?
A cui?
A domnului marchiz de Carabas!
A marchizului de Carabas! Ma bucur, domnule marchiz, ca esti stapanul unei asemenea averi.
As dori foarte mult!
Motanul, care alerga mereu inaintea calestii, indemna pe toti oamenii pe care ii intalnea in cale sa spuna acelasi lucru. Iar regele, auzindu-i, se minuna de marile avutii ale domnului marchiz de Carabas.
In cele din urma, jupanul Motan ajunse la un maret castel. Si era castelul asta al unui capcaun, cel mai bogat capcaun din cati au fost vreodata pe lume. Ale lui erau toate pamanturile pe care le vazuse regele pe unde trecuse.
Cine indrazneste sa tulbure linistea castelului nostru stralucitor?
Eu. N-as fi vrut sa trec atat de aproape de acest castel fara sa am cinstea de a-l vedea.
Intre, cavalere! Da! Motanul, care avusese grija sa cerceteze din vreme ce putere avea capcaunul, ceru ingaduinta sa-i vorbeasca. Capcaunul il primi cu toata dragostea, ma rog, atata cata poate arata un capcaun.
Daca ai venit cu ganduri bune, apropie-te! Daca nu, te inghit cu cizme cu tot.
Am venit cu ganduri bune, inaltimea ta. Iar daca ar fi fost altfel, ar fi fost cuviinta sa ma descalt inainte de a ma inghiti dumneavoastra.
Imi place isteatimea ta.
Am auzit de la unii, inaltimea voastra, ca ati avea darul sa va prefaceti in tot soiul de animale.
Da, ai auzit bine, cavalere.
Aproape ca nu-mi vine sa cred, pe cinstea mea.
Pai nu? Ca abia-mi poti stapani rasul.
Pai radeti, inaltimea voastra!
Ce chip ai vrea sa iau, cavalere?
Stiu si eu, in ce va e mai usor sa va prefaceti?
Stai sa vezi.
Aaaa! Aaaa!
Din inaltimea voastra, chiar un leu? Vai de mine, ajutor!
Hei, cavalere! Unde te-ascunzi? Hai, coboara de pe acoperis! Te credeam mai curajos!
Mi-a facut multa placere sa va vad astfel. Va sta de minune in piele de leu. Nu-i asa?
Da, da. Ia mai stai putin!
Da. Acum ati dat chipul unui magar! Stiam eu ca si asta o sa va prinda. Incantat, inaltimea voastra. In ce altceva v-ati mai putea preface?
O clipa si o sa vezi.
Da. Nu mi-inchipuiam ca puteti lua chiar si chipul unei pisici. Acum mai ai vreo indoiala, cavalere?
Nu, inaltimea voastra, dar mi-au mai spus unii ca ati avea de asemenea puterea sa va prefaceti si in animale mai micute. Ca de-ati voi, v-ati putea schimba si intr-un soricel. Eu socot insa ca lucrul asta este peste putinta.
Peste putinta? Atunci, ia priveste!
Acum stai, inaltimea ta, daca-ti vine de hac! Te inghit intr-o clipa!
Sa fac un salt si... Am terminat cu capcaunul! Acum sa vad daca nu se apropie caleasca.
Iti face bine plimbarea, domnule marchiz?
Da, alaturi de asemenea cinstite fete. Multumesc, multumesc, multumesc.
Ei, ia te uita, ce mandrete de castel! Ce frumos! Opriti, opriti caleasca! Cine-o fi stapanul acestui stralucitor palat?
Cine? Majestatea voastra, fiti binevenit in castelul marchizului de Carabas!
Domnule marchiz, si castelul acesta este al dumitale?
Castelul? Bine, stapane, ce faci?
Da, da, sigur, a cui sa fie, totul al meu, da.
Ce frumos castel! Parca acum l-ati vedea pentru prima oara.
Da, adica...
Nu cred sa existe ceva mai frumos decat gradina asta si decat turnurile crenelate care o inconjoara.
Da, da, sa mergem sa-l vedem si pe dinauntru, daca nu va e cu suparare.
Stapane, dati mana domnitei si mergeti in urma majestaii sale.
Da, da, bine, bine.
Si in timp ce urcau scarile palatului, fiecare gandea in felul lui.
De unde o fi mostenita marchizul un asemenea palat?
Asta e in stare sa ma faca stapan si pe averea regelui!
Ce frumos e marchizul si ce tare imi strange mana!
Acum ca-i cunosc alura, trebuie sa ma hotarasc si sa mi-l fac ginere.
Sa se fi simtand bine alaturi de mine, domnul marchiz? Mai de n-ar aparea intre timp adevaratul stapan al castelului.
Sala de ospete va asteapta!
Ce de bunatati!
Dupa cat te inteleg, cavalerul ne invita la ospat.
Faceti-ne cinstea, Sire!
Va fac! Va fac! Sa ne asezam in capul mesei, domnule marchiz de Carabas!
Oh, e prea mult, domnita!
Aseaza-te, stapane! Aseaza-te!
Da, da, daca asta e voia ta!
Da, da! Frige-te, vazanul asta! Sa iau si de-aici putin!
Ce inima buna!
E ficatul potarnicii, Sire.
Nu, nu, eu vorbeam de inima marchizului.
A, da? Are un suflet mare. Trei castele si o comara nespurcata de grane. Dupa cat te inteleg eu, e timpul sa te intreb: vrei mana fetei mele?
Sire, dar eu stiti ca nu...
Nu, nu, nu, nu cu tine vorbeam, cavalere. Domnule marchiz, vrei mana fetei mele?
E tot ce pot sa-mi doresc mai mult, Sire.
Fie, ti-o incredintez.
Va multumesc, Sire.
Aoleos, stai sa-l intreb si pe ea!
Nu, nu mai e nevoie, Sire. Nu-i vedeti? S-au si imbratisat.
Atunci zici sa nu mai intreb?
Nu.
Hai, nu mai intreb! Sa inceapa nunta! Sa cante muzica!
Nu inchinai si noi o cupa cu vin, cavaler?
Ba da, Sire. O data in viata!
O sa te fac mare senior la curte!
Mersi, Sire!
Ce a primit fiul cel mai mic de la tatal sau ca mostenire?
Ce i-a cerut motanul stapanului sau inainte de a incepe sa-l ajute?
Ce nume nobil i-a inventat motanul stapanului sau cand l-a prezentat regelui?
Ce s-a intamplat cu capcaunul dupa ce s-a transformat in soarece?