Cineva i-a botezat odata Ciresarii pentru ca locuiau toti in cartierul Ciresului. De atunci, ciresarilor le-a ramas numele. Inca inainte de sfarsitul anului, ei se hotarase sa plece intr-o expeditie stiintifica la Pestera Neagra, din apropierea orasului.
Scopul expeditiei era cercetarea pesterii si a imprejurimilor, studierea profilului ei geografic si stabilirea unei harti exacte pe baza uneia mai vechi gasite la muzeul orasului. Rezultatele aveau sa constituie obiectul unei lucrari pe care Ciresarii isi propusesera sa o prezinte la inceputul anului scolar urmator.
Iata-ne cu numai doua zile inaintea plecarii. Acasa la unul din eroii povestirii noastre.
Ionele, in sfarsit! Te asteptam cu sufletul la gura. Spune, sunteti gata? Gata! Cu amandoua? Cu amandoua! Bravo, Ionele, bravo! Te felicit! Stii, eu cred ca fara aceste doua aparate de radiotelegrafie, expeditia noastra nici n-ar putea avea loc. Habar n-ai ce munca a fost. Am lucrat de dimineata pana seara.
Stii tu ce inseamna sa construiesti singur, din piese vechi adunate din si de acolo, doua aparate TFF? Ai macar idee? Idei cred ca am, dar nu asta conteaza. Si apoi n-ai fost singur. Lucia a lucrat si ea. Asculta, Victore, ramane intre noi. Habar n-are. In sfarsit, sa lasam asta.
Spuneai ca in ziua in care termin aparatele iti dezvalui si marea ta idee. Victore, sunt numai urechi.
Da, am sa spun acum despre ce este vorba. Sa intelegeti de ce a fost nevoie sa construim doua aparate si nu unul. Tu stii bine ca harta pe care o avem este destul de superficiala. Pai noi tocmai asta urmarim, nu? Sa o completam si sa o punem la punct. Printre altele si asta.
Adevarul este insa ca expeditia noastra in Pestera Neagra ascunde destule, hai sa spunem, riscuri. Cel mai grav mi se pare acela al unei eventuale prabusiri care ar putea sa ne taie drumul de retragere. Crezi ca s-ar putea intampla asa ceva? Nu, nu cred, dar nu avem dreptul sa nu ne pese de acest pericol.
Si atunci exista, dupa parerea mea, o singura solutie. Formam doua grupuri. Unul trece prin pestera, iar celalalt merge paralel insa afara, pe coasta muntelui. Din doua in doua ore, comunicatii telegrafice. In caz de pericol, ta-ta-ta, ti-ti-ti, ta-ta-ta, semnale SOS. Cei de afara, doua alarme. Ce parere ai? Da, cred ca e un plan bun.
Sa nu uit, voiam sa te intreb ceva. Da. Ai gasit pe undeva vreo insemnare despre ramasitele unui mastodont care s-ar fi descoperit de mult prin Pestera Neagra? Am auzit vorbindu-se despre asta, dar n-am gasit nimic scris. Te intereseaza? Foarte mult. Am sa mai caut si eu. Dupa cum vezi, Victore, nu ma pasioneaza numai fizica.
Pe cat pot, caut sa navighez pe mai multe oceane. Fiindca veni vorba de navigatie, te-ai vazut cumva cu Ursul? Nu stiu daca a rezolvat problema barcii. A, sper ca da. Altfel nu vad cum traversam cele trei lacuri subterane. Cred ca e neaparat necesar sa ne adunam dupa masa sa punem totul la punct. Ii anunt eu.
Dupa amiaza, expeditia ciresarilor va discuta ultimele pregatiri. Locul de adunare, acasa la Maria.
Cu toate ca ciresarii s-au straduit sa pastreze cel mai desavarsit secret in jurul expeditiei, cineva a izbutit, nu se stie cum, sa le afle taina. Este vorba de Tica, fratele mai mic al Mariei, un strangaret fara pereche care si-a pus si el in gand sa plece cu ciresarii in pestera neagra. Tica stie insa bine ca nu va fi deloc usor.
Iata-l acum discutand cu sora lui, putin inainte de sosirea ciresarilor.
Ce frumos spui tu poeziile, Mario. Zau asa? Stii? Eu cred ca ar trebui sa te faci o artista. Tica, hai sa nu ne mai pierdem vremea. Spune mai bine ce vrei. Eu? Ce sa vreau? Sa am o sora care sa ma iubeasca. De ce crezi tu ca nu te iubesc? Daca m-ai iubit, nu m-ai lasa singur tocmai acum, in vacanta. De unde stii tu ca o sa te las singur?
De unde, de neunde, vorbeai ca stiu. Hai zau, ia-ma cu tine. Tica, daca s-ar putea, te-as lua, dar... Mai, sau nu mai? Nu inteleg. Da, sau nu? Nu. Sigur? Sigur. Nici nu ma mir. Si vrei sa stii ceva? Nici nu ma asteptam la un astfel de raspuns din partea ta.
Tica, unde pui, ma, cardul? Esti o zurbagiu rea si habar n-ai sa-ti pui poezie. Ce-i cu el? Unde alearga? E furios ca nu vreau sa-l iau cu noi la pestera neagra. Vrea si frichindelul asta sa mearga? Ia lasati asta! Ce, ai de gand sa faci pe guvernanta? Eu sunt de parere sa incepem discutiile. Cum? Fara Lucia? Fara Dan?
Lucia a ramas acasa cu un aparat. L-am adus pe al doilea si le vom face proba. Ai emotii? Catusi de putin. Sunt atat de sigur. Si Dan unde e? Mi-a promis ca la 5 o sa fie aici. Si s-o fi intamplat ceva? Da de unde! Daca Danut n-a aterizat inca, inseamna ca nu e ora 5. Dar ce, voi nu-l cunoasteti?
Reparati-va ceasornicele sau potriviti-le odata cu sosirea lui.
Atentiune, atentiune! Dam ora exacta. In clipa in care Dan va rosti buna ziua, va fi ora 5 precis. Buna ziua! M-ati asteptat de mult? Cred ca am intarziat, nu? Gong! Abia acum e 5, nu v-am spus eu. Putem incepe! Ionele, da-i drumul! Aici, Lucia, raspundeti. Daca aparatul functioneaza. Ei, da! Bravo! Felicitari, Ionele!
Felicitari din partea tuturor! Si inca ceva! Sa fie pe sfert de ora in parc! In parc? Pentru ce? N-am rezolvat problema barcii! Si exista o singura solutie care mi-a venit in minte azi. Danciulescu! Sa rugam sa ne imprumute barca lui! Ce ziceti? Danciulescu?
Pensionarul care umbla toata ziua cu pusca dupa el si cauta ascultatori pentru povestile lui de vanatoare? Da, da, chiar el. Da, da, Ursul are perfecta dreptate. Trebuia sa ne gandim de mult la Danciulescu. Si ce mai barca are, e din cauciuc. O umfli cu pompa de bicicleta si cand nu-ti mai trebuie o pui in rucsac.
Va multumesc foarte mult. In loc sa va bucurati, sa fiti mandri de victoria pe care am obtinut-o cu aparatele, voi va ocupati de nimic. Nu intelegeti? Principalul e ca aparatele functioneaza, restul... Restul nimicuri, nu? Cum? Nici tu nu intelegi ce realizare e asta? Arata-mi pe altcineva care la varsta mea sa-si fi construit un aparat TFF.
La varsta ta, nu. Cu cateva luni mai putine insa pot sa-ti arat. Stii ca ma faci curios? Hai, spune, cine? Lucia. Apa de ploaie. Ionele. O, ucenic! Sa-ti fie rusine! Daca nu v-am fi vazut pe amandoi lucrand in laborator si daca n-am cunoaste cu totii calitatile Luciei... Ionele, imi dai voie sa-i transmit eu Luciei raspunsul? Vad ca tu ai uitat.
De ce m-ati chemat? Unde mergem? La Danciulescu sa cerem barca imprumut. Uite-l! Uite-l acolo, pe banca! El este! Veniti! Buna ziua! Bine la mine. O cunosc, uite, cum sa va spun... Nu ne-ndoim. Vedeti, insa nu e vorba de asta. Asa? Pacat. Atunci nu vad... V-am rugat sa ne imprumutati barca dumneavoastra. Numai pentru cateva zile. Barca? Da.
Sa n-aveti nicio grija. Daca e nevoie, o inchiriem. Eventual o cumparam. Punem la bataie toate economiile noastre. Asa e? Nu, nu, nu, de vandut nici vorba. Cu chirii, ma rog, ne intelegem noi. Dar unde plecati? Mai aproape. Pe lacul pastravilor. Pentru cateva zile. Vrem sa studiem vietuitoarele din lac. A, da. Si cand plecati?
Exact peste 36 de ore. Adica poimaine dimineata. Da. Pai de ce n-ati pus asa de la inceput? Nu se poate. Eu pot sa va inchiriez barca in august. Pana atunci, imposibil. Peste doua zile plec la vanatoare in baltile Brailei. Numai pentru cateva zile, daca sa stii. Ce sa mai lungim vorba? N-am vreme de pierdut. Va convine in august, bine.
Nu, buna ziua! Buna ziua!
Si acum ce e de facut? Eu cred ca exista o solutie. Care? Construim o pluta. O pluta? Geniala idee, Lucico! Geniala! Are dreptate, Lucica! Consideram problema solutionata, nu? Da! Sa vedem acum ce ar mai fi de rezolvat. Eu cred ca este neaparat necesar sa alegem acum seful expeditiei. Da, da, are dreptate, Ionel. Eu propun candidatura lui Ionel.
Serios vorbesti? Foarte serios. Ei, atunci eu il propun pe Tica. Multumesc, doamne. Eu cred ca e gresit. Ionel mi-a vorbit astazi dimineata despre planul lui care dovedeste foarte mult simt de raspundere. Ce plan? Lucia, te-am rugat. Nu, Ionel, lasa-ma sa vorbesc. Ce plan?
Dupa parerea lui, in pestera se pot produce oricand prabusiri care sa ne taie drumul de inapoiere. Ionel propune de aceea ca expeditia noastra sa fie impartita in doua grupuri. Dar ce spui, cine? Unul trece prin pestera, iar celalalt merge pe afara, pe munte. Contactul se mentine prin TFF.
In caz de pericol, cei de afara dau alarma si cheama ajutoare.
Victor, este o neintelegere. N-are nicio importanta. Eu cred ca ideea este excelenta. Si trebuie sa stiti ca Ionel n-a vrut cu niciun chip sa va spuna ca e ideea lui. Eh, ce parere aveti? Planul e bun fara indoiala. Cu toate astea, eu nu sunt de acord ca Ionel sa aiba conducerea. Eu il propun pe Victor. Sunt de acord cu propunerea lui Dan.
Victor este mult mai nimerit pentru a conduce expeditia. Ionel are multa ingamfare si este un om foarte superficial. Sa punem la vot. Cine este pentru candidatura lui Ionel? Eu. Si eu. Lucia si Victor. Cine este pentru candidatura lui Victor? Eu. Eu. Maria, Ursul si cu mine. E clar, mergem?
Victor, ramai putin. Nu te inteleg, cum ai tolerat una ca asta? De ce? Are vreo importanta? Pe ea apartine ideea. Totul este ca a fost gasita buna. Bine, dar Ionel a mintit cu nerusanare si mai face si pe modestul. Eu, eu l-as fi facut de rasul tuturor. Si ai fi facut o mare prostie. Ionel are sa se schimbe, ai sa vezi. Excursia asta o sa-i fie de mare folos.
E trecut de miezul noptii. In paturile lor, ciresarii s-au framantat multa vreme inainte de a putea inchide ochii. A doua zi, odata cu revarsatul zorilor, sase ceasuri desteptatoare vor suna in aceeasi clipa, vestind ca a sosit in sfarsit marea zi a plecarii.
Ce s-a intamplat insa cu Tica? A renuntat? Sa nu credeti una ca asta. Dupa aproape o ora de rugaminti si fagaduiala, a obtinut invoirea tatalui sau. Ciresarilor nu le-a spus insa niciun cuvant. Si iata-ne a doua zi de dimineata.
Victorie, Victorie, esti gata? Bine, cobor intr-o clipa. Aiea e, Victorie. Ui pe mine, ma, ca am strans curelele. Asa e la inceput, Dane. Pe urma te obisnuiesti. Potriviti-va bine curelele rucsacului. Sa nu va stranga, dar nici sa nu atarne. Ia sa vedem. Am intalnit-o cu 30 de secunde. Ciresarii, cu cantec inainte, mars! Unu, doi, trei! Tica!
Tica! Tica! Stima ciresari, va salut. Tica! Ce cauta aici? Ia uite la el! Echipat din cap pana in picioare. Unde mergi, Tica? Eu? Sunt si eu orasan de prin Pestera Neagra. Tica, nu cumva iti inchipui ca... Nu cumva va inchipuiti ca o sa plecati fara mine! Ha, ha! E buna! Cine ti-a dat voie sa pleci de acasa? De, Tico! Mai vrei ceva? Victorie!
Victorie! Eu sunt de parere sa-l luam cu noi! Da? Ursule! Tot abia mi-am dat gandul sa-l antrenez in vara asta pe prichindelul nostru. Ce spune? Mai, Tica, ma, faci tu ce-l faci si eu spun sa mearga. Tica e baiete. Ai castigat, gandule. Ura! Asa, e, cu gand de gand.
Dupa o zi de drum, ciresarii au ajuns catre seara la poalele muntilor. Au ridicat corturile, au pregatit lemnele pentru pluta si-au petrecut astfel prima lor noapte sub cerul liber.
A doua zi de dimineata, dupa ce si-au construit din barne groase o pluta destul de trainica pe care au transportat-o in pestera, ciresarii s-au impartit potrivit planurilor in doua grupe. Prima, alcatuita din Victor, Maria, Ionel si Tica, avea sa intre in pestera. A doua, formata din Ursul, Dan si Lucia, trebuia sa urce muntele.
Asa. Voi nu pastrati pentru lanterne decat doua baterii. Restul va fi la noi. Lucia, fii atenta. Primul semnal de recunoastere, litera C. Emisiunile din doua in doua ore. Sa ne potrivim ceasurile. Este ora 10 si 16 minute. Fiti foarte prudenti. Tu sa ai grija de ceilalti, Ursule. Nu uita ca Dan si Lucica nu sunt la fel de dotati ca tine.
Bine, bine. Victor, trei busole ne ajung, nu? E tarziu, sa mergem. Da, da, mergem. Noi o luam drept inainte pe poteca asta. Iar noi incepem sa suim pe aici. Drum bun. Da, drum bun. La revedere.
Sa-i urmarim acum pe cei ce au pasit cu destula emotie in bezna pesterii negre. Aprindem deocamdata o singura lanterna. Ce mare este, priviti! Zau, cat sunt eu de mic! Parc simt ca ma cuprinde putin spaima. Uite, nici nu se vede pana sus. Cine stie cat o fi de inalta sala asta?
Ti-am mai spus, Tica, incaperile astea dintr-o pestera se numesc saloane, nu sufragerii. Ma rog, ma rog, pe aproape. Dar asta ce-i? Trebuie sa fie stalactite de piatra, ar sa spar una. Au, aleu, e inghetat, nu gluma. Degeaba, Tica, nu sunt stalactite de piatra si nu mai incerca sa le spargi.
Sunt din calcar si se formeaza in decursul a mii si mii de ani. Cei ce pornesc de sus in jos se numesc stalactite. Ajunse jos, picaturile se aduna si formeaza stalagmite. Uite, vezi? Uneori se intalnesc si se naste o coloana puternica. Cum e cea de acolo? Ascultati! Da, da. O adevarata padure de ornament.
Nici visurile n-au izbutit sa-mi zugraveasca o asemenea frumusete. Si cand te gandesti ca totul se datoreaza numai apei si bioxidului de carbon. Uf, cu savantii astia nu e chip sa admiri ceva. Se simt imediat obligati sa-ti dezvaluie natura fizica a fiecarui lucru. Eu cred ca tu si cu Lucica nici macar nu simtiti parfumul florilor.
Le numarati numai petalele.
Victor, uite, eu cred ca sta e granit paleozoic, nu? Asa se pare. In orice caz e o roca interesanta. Am sa-i duc Luciei cateva exemplare. Ionele, e adevarat ce zice Lucia? A inchis dosarul cu scheletul. Care schelet? De mastodont. Nu stiu. Ce zicea? Zicea ca s-ar fi gasit de mult pe aici un os de mastodont. Si? Ce te intereseaza pe tine?
Ei, cine stie? Poate gasesc si eu unul. Daca gasesc, mi-l dai? Stiam ca tu colectionezi nasturi si insecte. Pai ce? Asta ar fi un os asa oarecare? L-as duce la scoala si ar fi pus in vitrina cu inscriptia. Os de mastodont descoperit in Pestera Neagra de pionierul Constantin Florescu si daruit muzeului scolii.
Lacul! Se vede lacul! Oh! E mare, nu gluma, si e rece! Vom trece unul cate unul cu pluta si o vom trage inapoi cu franghia! Sa incepem!
Dupa o ora de drum, ciresarii au ajuns la capatul unui lac din care se scurgea un rau subteran. Au pus toate bagajele pe pluta, au legat-o bine si au pornit pe malul apei cu pluta dupa ei. Sa cercetam putin harta. Pana acum am parcurs distanta asta in 70 de minute. E foarte bine. Totul corespunde insemnarilor de pe harta? Cu mici diferente, da. Sa mergem mai departe. Hai sa mergem.
Stai! Extraordinar! Priviti! Un os! Ce fel de os? Cum ce fel de os? De mastodont! Cum de nu l-am gasit eu? Imi pare rau, drag Ticusor. Dar la scoala, pe inscriptia de care spuneai tu, o sa figureze numele meu. Esti plin de modestie, Ionele. Ca de obicei.
Eu cred ca ar fi mai nimerit sa-l consideram ca o descoperire a ciresarilor, a expeditiei noastre. Uitati-va la el! E conservat perfect! Imi dai voie sa-l miros! Poftim! Va dati seama! E o descoperire extraordinara! Abia astept sa le transmit si celor de sus. Am semnalat o descoperire de mare insemnatate stiintifica. Un os de... Un os de vitel!
Ce? Ce o gluma proasta, Victorie! Din pacate nu e nicio gluma, Ionele. Cu toate ca eu nu navighez pe oceanul paleontologiei cu aceeasi competenta ca tine, sunt sigur ca te inselti. Imposibil! Daca n-ai fi fost orbit de bucuria unei mari descoperiri, ti-ai fi dat singur seama. Se vede de departe ca... Victor, nu se poate! Mai examineaza-l odata!
O fi de la un pui de mastodont! Asta e un os intreg, o coasta. O coasta apartinand unui mastodont, dar trebuie sa fie de cateva zeci de ori mai mare. Si apoi un os de mastodont nu se gaseste la suprafata, ci numai in urma unor sapaturi. Si atunci el este petrificat. Pe cand asta e os proaspat. Poftim! Ionele, drag!
Iti las toata gloria descoperirii! Sa stii insa ca osul asta imi da de gandit. Nu cumva o fi dintr-un pachet de mancare? Tocmai! Ceea ce inseamna ca cineva a trecut de curand pe aici.
Sa mai cautam. Sigur. Da. Uite si o cutie de conserve, Victor. Nu mai incape nicio indoiala. Primite aici, ramasite arse. Sa cautam cu atentie mai departe. Da. Doua mucuri de tigari. Foarte aproape unul de altul. Atunci n-a trecut o singura persoana, ci cel putin doua. De unde stii? Mucurile erau la cativa pasi unul de altul.
Tigarile au fost aprinse deodata. N-am gasit decat un singur chibrit si stins totodata. E imposibil ca un om sa fi aprins si fumat doua tigari in acelasi timp, nu? Victore, nu ti se pare ca toata povestea asta e cam exagerata? Catusi de putin. Tu nu-ti dai seama, Ionel, e cineva in pestera. Si mai e ceva.
Celor doua persoane, pestera le este bine cunoscuta. Ganditi-va, ne-a atacat cineva pana acum? Nu, nu, nu. Dar de ce? Din cauza nerAbdarii, a dorintei de a cunoaste, de a vedea. Si apoi tot ce am gasit se afla pe partea dreapta a raului. Daca obiectele ar fi fost imprastiate, ar fi insemnat ca cele doua persoane cautau drumul.
Asa insa e limpede ca-l cunosc bine.
Esti grozav, Victorie! Parc ai fi Sherlock Holmes in persoana. S-aiba si ei o harta? Imposibil! Mi s-a spus de la muzeu ca dosarul n-a fost niciodata cercetat. Cine sa fie? In orice caz, doi oraseni. Chibritul era neatingeat de flacara, pentru ca s-ar fi stins imediat din cauza curentului. Tigarile au fost deci aprinse de la bricheta.
Pentru ca amnarele taranesti nu pot lua foc aici din cauza umezelii. Si atunci, crezi ca s-ar putea sa mai fie aici, in pestera? Parerea mea este ca nu pot fi decat doi oameni de stiinta care cerceteaza pestera. Doi speologi. Daca ii intalnim, o sa le vorbim despre lucrarea noastra si sunt sigur ca o sa ne ajute. Ar fi grozav!
Ceasul, cat e ceasul, Maria? Da, douasprezece si jumatate. Repede aparatul! Cei de sus asteapta de 15 minute mesajul nostru. Ce tot spun acolo? Ce iti dicteaza impresiile pe larg? Imediat. La ei totul merge bine. Au descoperit unele indicii care ii fac sa creada ca in pestera au fost de curand, sau se mai afla, doua persoane.
Victor crede ca e vorba de doi speologi. Cred ca abia asteapta sa dea de ei.
Ce-i asta? Vreun vanator. Ia sa vedem. Sigur, uite-l. Bine, da. Dar asta e Danciulescu. Danciulescu? Parca imi spunea ca pleaca sa vaneze in mlastinile Brailei. S-o fi razgandit? Cred ca nici n-a avut de gand, un mincinos. N-ar fi bine sa-i comunicam asta si lui Victor? Ba da, cand ajungem la cabana, in dupa amiaza aceluiasi ziua.
Grupul celor care-si continuau drumul prin pestera a ajuns intr-un salon care, potrivit hartii, ar fi trebuit sa fie si ultimul. Iata insa ca Victor, observand atent scurgerea continua a apei din lac, a ajuns la concluzia ca pestera nu se sfarseste acolo. De cat se poate de limpede! Harta e gresita.
Primii cercetatori, cine stie din ce cauza, s-au oprit aici considerand ca e sfarsitul pesterii. Ei, si? Cred ca ar trebui sa ne convingem ca n-au avut dreptate. Cum? Simplu. Mergand mai departe, trebuie sa existe un drum. Bine, dar este o imprudenta. Ma opun cu toata taria. Pentru o prima explorare ne-am achitat cu prisosinta sarcinile.
Nu ai dreptate. Acum cand stim ca harta e gresita, ca pestera continua, avem datoria sa mergem mai departe, sa intocnim o harta completa. Victor are dreptate. N-are niciun rost sa ne oprim la jumatatea drumului. Sa nu crezi ca daca esti seful expeditiei, ai dreptul sa ne tarsesti pe toti cine stie unde. Curiozitatea ta ne-ar putea costa scump.
Victor ne taraste? Ce mai pierdem vremea degeaba? Ce facem, Victor? Eu trec primul. Este o mare imprudenta, Victor. Ma veti ajuta voi. Legam toate franghiile cap la cap si de ele pluta. Cand scutur franghia, inseamna ca trebuie sa ma trageti inapoi. La treaba!
Nu se mai aude. Pe cinci, stai. Acolo e rost, vreau sa cercetez ceva. Dupa Victor plec eu. Taci, Tica. Nu se aude nimeni? Nu s-a pierdut. A miscat, a miscat. Sa tragem inapoi. Repede, repede. Asa, tine. Tine, tine bine. Ce-i asta? Pluta e goala. Nu v-am spus eu! Nebunilor, ce facem acum? Cum ne mai intoarcem? Cum scapam? Las-le, las ca imi gand.
Plecam imediat in cautarea lui. Cand te gandesti ca s-ar fi putut intampla sa fii sef. Ma duc eu. Nu, tu stai aici. Ai grija de Ionel, ma duc eu. Stai, pe pluta e un bolovan si sub el se vedea hartie. Stai, eu stiu. Pestera nu se termina. Se poate usor trece mai departe. Aici e o minune. Veniti pe rand, dar trimiteti mai intai bagajele. Ura! Venim!
Venim!
Ce ciudat pe aici! Uitati pe pereti! Da, adevarat. Desenul seamana cu profilul unui mastodont. Ne gasim probabil in fata unei manifestari de arta a oamenilor primitivi. Crezi ca pestera a fost candva locuita? Sunt aproape sigur de asta. Nu uitati uneltele de silex pe care le-am gasit. Si e mult de atunci, Victor! Linisteste-te!
Te-au trecut in orice caz cateva sute de mii de ani! Sute de mii? Ma trec fiorii. Aici unde ne aflam noi acum, poate chiar pe locul acesta, au trait stramosii omului de astazi. Va dati seama, este...
Victorie! Repede! Pluta s-a desprins! Pluta la voi! Victorie! Ce faci? E o nebunie! S-a dus! A cazut in cascada! Nu fusese bine legata! Am salvat aparatul, dar cred ca nu mai e bun de nimic. Victor, ce ne facem? S-au pierdut toate alimentele. Ei, in adevar, o situatie destul de grea. Situatie grea? E groznica, fara iesire.
Suntem pur si simplu ingropati de vii. Si in situatia asta ne-ai impins numai tu cu nebunia ta. Ai vrut cu orice chip sa te afirmi si sa fii marele explorator al pesterii negre. Esti pur si simplu iresponsabil. Ionele, a intra cu masura, sa-ti fie rusine. E vina lui Victor ca s-a pierdut pluta? E vina noastra a tuturor, deci e a ta.
Nu trebuia sa ne aventuram pana aici. Uite cine vorbea mie de biberoane. Ce mototol! Da, stii ca... Si tu ce propui, Ionele? Sa asteptam pana cei de afara vor da alarma si vor ajunge la noi? Asta niciun caz. Mergem inainte. Ce mai e vorba? Trebuie sa ne salvam. Si pentru asta exista o singura solutie. Sa mergem pe malul drept.
Insa, cu multa atentie. Economie la baterii. O singura lanterna. Mergem in sir, unul dupa altul. Si daca dam peste o alta cascada? Vedem atunci ce e de facut. La primul popas, Ionele incearca sa repare aparatul. Esti singurul care poate face asta, intelegi? Singurul! E neaparat necesar sa izbutesti.
Mergem de doua ore fara oprire. Chiar nu se vede nimic. Unde sunt speologii, dom Sherlock Holmes? E adevarat, n-am mai gasit nicio urma. Ma miri? Eu nu ma mir deloc. Numai niste nebuni ca noi se pot aventura pe aici, pe unde sunt sigur ca n-a mai calcat picior de om, cine stie de cate mii de ani. Sa existe un alt drum? Foarte putin probabil.
Mic! Vino de aici! Rece! Cine? Ce-i aici? Ce-i aici? Vedeti, prin deschizatura asta e o barca. O barca? Da. Ar putea fi speologii. Suntem salvati. Sa strigam, poate ca e cineva pe aici. Da. Uuuuu! E cineva pe aici! Uuuu! Uuuu! Nu raspunde nimeni! Or fi plecati! Imposibil! Nu e decat o simpla deschizatura in stanca! Foarte ingusta!
Acolo e un alt salon prin care sigur putem iesi din pestera. Asa e, dar din pacate noi nu putem trece. Cred ca Tica s-ar putea strecura pe acolo pe sus. Vezi, Tica? Sigur, ma duc eu. Asa, sa iei lanterna mea. Asa, asa, fii atent. Vezi sa nu-ti scapi lanterna.
Tic! Ce salon mi-e! Pai da, nu puteti veni si voi. Nu mai pierdem vremea, du-te! Curios! Nici locuieste cineva! E un cort! O fi al speologilor! O saltea! Si conserve! Cauta franghii, colectii de roci, nu sunt? Ce-i? Ce s-a aruncat? Carte? Multe? Ia marca! Desumfla-o ca sa putem trece si vino repede! Ia si o cutie cu cartuse! Hai!
Sa vedem cartusele! Sunt de revolver! Dar cutia asta ce e? Am gasit-o acolo. Am luat-o. Nu stiu daca am facut bine. O caseta. E incuiata. Si al dracului de grea. Sa desfacem barca si sa o umflam.
Bine, dar o cunosc. Asta e barca lui Danciulescu. A lui Danciulescu? Lucrurile devin din ce in ce mai ciudate. Asta inseamna ca Danciulescu ne-a mintit. Iti aduce aminte de ultima comunicare a celor de afara? Da. L-au vazut pe munte. Atunci ce cauta barca lui aici in pestera? Si ce inseamna ascunzisul asta? O saltea, alimente, cartuse?
Sa nu uitam cele descoperite de dimineata. Eu cred ca Danciulescu nu e singur. Cine sa fie a doua persoana? Si de ce sa se ascunda in pestera? Un singur lucru e clar. Nu avem de-a face cu oameni cinstiti. De indata ce vor descoperi lipsa barcii si a casetei, vor porni dupa noi. Pe unde?
Daca locuiesc in pestera, o cunosc mai bine ca noi si s-ar putea sa existe un drum. Si cand te gandesti ca nu putem comunica nimic celor de sus. Ce facem? Nu avem niciun minut de pierdut. Mergem inainte cu si mai mare atentie!
O ora mai tarziu, printr-un coridor al pesterii care ducea de-a dreptul catre locul unde ciresarii gasise barca, doi oameni inaintau discutand in soapta. Stam, domnule Stavropol, hai sa stergem. Si ce esti bucuros asa, esti nebunit? Cand iti voi spune de ce ma bucur, ai sa sari in sus. Maine plecam. Cum asa plecam?
Plecam, domnule, plecam definitiv. Gata, ai aranjat? Da. Si de ce taci, de ce ma fierbe asa? Hai, spune repede, tot, tot. Am aranjat cu Stanica, la doua noaptea ne intalnim cu el. Le dam gologane si pana dupa masa avem actele si pasapoartele. La 11 seara, adio! Numai ca sa stii, vrea mult... Ei, si? Nu pot sa-i dau. Pot, ca am de unde.
Aici nu lasam nicio urma. E mai sigur asa. Ai desumflat barca? Unde ai pus-o? Nici n-am pus mana pe ea. Caut-o. Da. Aici am lasat-o, domnule, aici.
Ei, ticalosule, unde-i barca? Sa ne grabim. Daca le lipseste barca, inseamna ca au fost copiii de aici. Nu m-au jefuit! Eu ii puschez, doamna! Nu vorbi prostii! Tocmai acum! Pe unde? Pe unde crezi tu? De intrat, au intrat prin intrarea mare. Pe aici n-au trecut. Inseamna ca au apucat-o la dreapta. Bine, dar cum trece? Las, stiu eu un tunel.
In cateva ceasuri ajungem. Ma lasi pe mine sa le vorbesc, auzi? Dumneata ca o scula. Cum punem mana pe ea, adio. Le las si barca si tot si o stergem. Hai, hai!
Radajduind ca vor izbuti sa iasa din pestera, ciresarii au continuat sa inainteze. Dupa alte doua ore de drum, istoviti si flamanzi, s-au oprit. Drumul se bifurca. Si acum, pe unde mergem? Numai pe drumul din dreapta, pe cursul apei. Cel din stanga ne duce inapoi de unde am plecat.
Asculta, Victor, cred ca ai putea o singura data macar sa tii seama si de parerea altora. Uite, viteza apei creste, e semn ca ne apropiem de o cascada. Sau de iesire. In niciun caz. Ma orientez dupa busola. Trebuie sa mergem numai spre nord. Tot timpul ti-ai impus punctul de vedere si uite unde am ajuns. Asta nu e adevarat.
Daca ne aflam in situatia asta, nu e catusi de putin vina lui Victor. Uiti cate lucruri am descoperit? Cand vom instinta autoritatile... Ca sa le putem instinta, trebuie mai intai sa putem iesi de aici. Tocmai, urmand cursul apei. Eu m-am saturat sa tot ascult poruncile tale. Pleci singur. Pleci singur? Ce faci? Tu esti ciresar, Ionel?
Tu esti pionier?
La urma urmei, n-ar fi exclus ca Ionel sa aiba dreptate. Am sa plec eu pe drumul din stanga, sa vad unde duce. Tu? Are cineva un fluier? Am! Eu, uite-l! Da, da-mi! Daca drumul e bun, fluier de trei ori lung. Atunci, veniti dupa mine. Daca nu e bun, fluier o singura data si atunci stati pe loc. Sa fii foarte atent, Victore!
Nu uita ca suntem probabil urmariti. Tine lanterna mea, e foarte puternica. Ionele, mai incearca sa repari aparatul. Numai emitorul e blocat. Am sa incerc, desigur. Eu am plecat. Voi nu fluierati dupa mine. Asteptati semnalele mele.
Oare ce-or fi gandind cei de sus? A trecut exact 5 ore si 13 minute de cand pestera nu mai raspunde. Mie mi-e teama, baietii. Acolo s-a intamplat ceva. Trebuie sa actionam imediat. Sunt de aceeasi parere. Ne pierdem vremea asteptand un mesaj care nu mai vine. Aparatul e deschis tot timpul. Peste doua ore nu mai avem curent, se consuma bateriile.
Iar eu va rog sa nu alarmam cabana de pomana. Recunosc ca avem suficiente motive de ingrijorare. Dar sa mai asteptam o ora. Atat, o ora. Daca este o simpla defectiune tehnica.
De la plecarea lui Victor trecuse mai mult de un sfert de ora si nu se auzise niciun semn. Copiii erau ingrijorati. Nu se aude nimic? Absolut nimic. N-a ajuns la niciun rezultat. S-o fi ratacit. Nu trebuia sa-l lasam. Ar fi fluierat. Si daca drumul e inchis si sunetul nu ajunge? Sa se fi ratacit, Victor? De asta mi-e si mie teama.
Atunci sa nu mai pierdem vremea. Sa plecam dupa el. Haideti, vreti! Priviti! Aici, din nou, o deschizatura! Victor! Unde era? Uite, aici. Bine, dar asta e un drum care se vede clar ca ne duce inapoi in pestera. Ce-o fi cautat Victor pe aici? Veni! Am gasit si canetul lui. Ia uite! E imposibil sa-si fi pierdut si canetul si batista.
Bine, dar Victor nu putea sa nu-si dea seama ca pe aici se afunda din nou in pestera. Sa mergem mai departe sa cautam. Haideti!
Aici e moale pe jos, vedeti? Sunt intiparite urme proaspete de pasi. Sunt mai multe. Nu i-au prins? Mi-e teama ca da. Oh, si asta numai din cauza mea. M-am incapatinat ca un prost fara niciun temei serios sa-l contrazic. N-a avut nici de alte ori dreptate? Atunci de ce ai facut-o? Vreau cu orice chip sa-l umilesc? Pricepezi? Cu orice chip.
Mi era ciuda pe el ca e seful expeditiei. Acum mi-e rusine. Si de el, si de voi, si de mine. Si mi-e teama. Nu te mai recunosc. Ionele, uite, la mijloc! Intre pasi, o dara lunga. Cineva si-a tarat piciorul. Apoi inca una. Si inca una. Apoi trei pasi. Iar. Si iar trei dare lungi. Trei dare. Trei pasi. Trei dare.
Parca ar fi trei linii, trei puncte, trei... Alfabetul morse! Asta inseamna SOS. Viata lui Victor era in primejdie.
In clipa in care se convinsese ca drumul nu e bun si se pregatea sa semnalizeze, in spatele lui s-a auzit o voce poruncitoare. Stinge lumina! Ia sa te vad la fata! A, dumneata, ereai tu!
Domnul Danciulescu? Eu sunt si cu prietenul meu, tovarasul Stamate. N-ati mai plecat in baltile Brailei? Plec, draga, plec chiar maine. Dar dumneata, ce faci aici? N-ai mai plecat pe lacul pastravilor? Nu mai coincidente. Tot maine plecam si noi. Cum se face ca esti singur? Unde sunt tovarasii? M-am ratacit de ei. Ia spune drept.
Voi mi-ati luat barca? Nu i-am luat-o, insa va rog sa ma credeti. Am fost nevoiti sa o facem. Cum asa? Mi s-a pierdut pluta. Cand am zarit barca dumneavoastra, am strigat. Nu erati acolo si atunci am luat-o. Dar va dam inapoi cum iesim din pestera. Si altceva n-ati mai luat? Altceva? Ce sa luam? Caseta mea, ticalosule, caseta! Averea mea!
N-am luat nimic, cautati-ma. O pace pe prostii, ca nu o sa va mearga! Spune mai bine adevarul si scapi. Din acei lanti! Hai, spune. Nu stiu nimic de nicio caseta. Asa va invatam noi la scoala? Sa furati lucrurile oamenilor. Cine se ascunde prin pestera nu e om cinstit. Acum spui? Spui? L-am luat, pai si este a mea, l-am luat.
Asculta-ma. Asculta-ma, Ligioana. Sa ne spui unde sunt ceilalti! Sa ne duci la ei! Nu v-am spus ca m-am ratacit! Minci! Voi sa ne duci la ei! De ce tineti atat de mult la asta? Daca ne duci acum si gasim caseta, nu va facem nimic! Pe onoarea mea, nimic! Onoare de bandit! Am nevoie de caseta, auzi? Si hai sa ne duci acolo, ca de nu!
Vezi revolverul asta? Mai bine vorbeste! Acum, pe loc! Nu! Dar nu ma omorati! Va duc! Va duc, dar... Nimic? Nu vi se intampla nimic. Am promis, nu? Deci, acum, pe unde? Pe aici, prin dreapta. Esti sigur? Da, da, sigur. Cunosc pestera asta. Aici am facut si un popas. Si tu ce cautai singur pe acolo? Voiam sa strang pietre. Stiti, imi place geologia.
Piciorul! Ce? Mi-am ras piciorul. Ma doare. Stati, stati, va rog. Nu se preface, doamnule. Nu se preface, l-am vazut eu cand si-a rasucit glezna. Nu mai poate merge. Deci nu mai am nevoie de el. Drumul e clar. Las-l, dracu! Plecati, ma lasati singur, nu. Nu.
Sa mai vede vreo urma? Nu mai e, ma, doar pietris. Eu nu mai pot rabda. Il strig. Victor! El e Victor! Victor! Victor! Hai de repede, baietii! Venim, venim! Repede! Repede, Victor! Victor! Victor! Ce-i cu tine? Esti plin de sange. Va explic mai tarziu. Acum trebuie sa fugim repede. Repede inapoi. Sa o luam pe drumul bun. Eu i-am inselat.
Unul e Danciulescu. Sa-si dea repede seama si o sa vina dupa noi. Totul e numai din vina mea. Nu stiu cum sa va spun. Sa fugim! Ai reparat aparatul? Mai am foarte putin. Cred ca in curand vom putea transmite. Piciorul te doare rau? In niciun caz atat incat sa nu pot merge, cum le-am spus lor. N-ai reusit sa-ti dai seama ce vor?
Caseta si numai caseta. Ai nimerit-o, Tica. Ce dracu o fi inauntru? Asta nu o sa aflam in niciun caz acum. Sa iesim afara.
Ce-o fi acum afara? Nici nu mai stiu daca e zi sau noapte. Oare cei de sus au dat alarma? Pariez pe ce vreti ca i-au pus pe toti pe jar. A trecut aproape o ora de cand mergem. Pestera nu creste deloc. Nu putem folosi barca. Nu o sa ne ajunga o ora. Oricum, inapoi nu putem. Stati! Nu vi se pare ca se simte un usor curent de aer?
Sa vedem, am sa aprind un chibrit. S-a sclipit! S-a sclipit! Ne-am copii! Poti merge mai repede? Sigur, sigur ca poate.
Mi se pare ca tunelul se deschide. Eu fug inainte! Lumina! Lumina! Suntem salvati! Lumina! Lumina! Iarba, pomi! Dar fara ajutor din afara, nu putem iesi din vagoana asta. Uitati-va in jur! Trebuie sa transmit! Trebuie! Pestera! Transmit din pestera! Ursule, scrie. Ascultati. Ascultati. Situatie desperata. Nevoie de ajutor imediat.
Am iesit la marginea unei cascade, intr-o vale foarte adanca. Nu putem urca. Nu putem urca. Suntem urmariti de doi banditi inarmati. Unul e Danciulescu. Anuntati Militia. SOS. Transmita scurt ca actionam. Eu plec spre primul post de militie. Am sa cer ca barcagiul sa ma imprumute cai. Am plecat.
Au trecut 35 de minute de cand am transmis mesajul. Lucia spunea ca au actionat imediat. Sa fi mers atat de departe de ei? Eu chem din nou. Se aude ceva? Asa e. Parca e sclipat de copita. Asa e. Sunt sigur. Victor! Victor! Asta e Ursul! Ursul! Ursul! Ursul! Ursul! Nu e singur! Ce fac? Desfasoara franghii! Ursul coboara! Formidabil! Ca un acrobat!
Coboara si altii! Sunt milicieni! Sa mergem la ei! Ursule! Ursule! Ursule! Ursule! Ma, frichindelule, ma! Maria! Paiti! Victor, ce-i cu tine? Nimic! Am cazut pe acolo. Tovarasule capitan, tovarasule capitan, el e seful expeditiei. Ma bucur. Dumneata, mai ramai putin. Tovarasule locotenent, am sa te rog sa-i conduci pe copii la cabana.
Au trecut doua zile pe care ciresarii le-au petrecut impreuna la cabana. In jurul lor se formau grupuri de ascultatori, si cel mai dispus sa povesteasca cele intamplate era, bineinteles, Tica. A doua zi dupa amiaza, ciresarii au primit cu strigate de bucurie vizita capitanului Stanciu, salvatorul lor.
Buna ziua, copii! Buna ziua, domn capitan! Domn capitan, i-ati prins? I-am prins. Harta pe care ne-ati dat-o s-a dovedit foarte precisa. Locul unde ati gasit barca, alimentele si cartusele era insemnat cu mare exactitate. Va multumesc! Nu ne povestiti si noua? Bucuros! Intrebati-ma! Nu intelegem tarcul acestei intamplari! De ce se ascundeau acesti doi oameni in pestera?
De ascuns se ascundea numai unul, Stavropol. Danciulescu traia in oras. Stavropol este un fost mosier de prin partea locului, un criminal. Cu prilejul reformei agrare, a ucis cu mana lui un activist de partid. A doua zi a disparut. De atunci a stat ascuns in cateva locuri. Ultimul a fost pestera. Dar ce era cu caseta pe care o cautau?
Acolo isi ascunsese Stavropol aurul si bijuteriile. Singurul care stia de ascunzatoarea lui era Danciulescu, fostul sau agent, care il aproviziona. In acelasi timp, Danciulescu pregatea fuga lor din tara. Noi cunosteam toata povestea si ne pregateam sa-i arestam in momentul in care isi luau actele si pasapoartele false.
Soarta, oricum, le era pecetluita.
Va multumim, tovarase capitan, din toata inima. As vrea sa va pun o singura intrebare. Ne putem intoarce in pestera neagra? Hai, locotenente, ne putem intoarce? Ati uitat de lucrarea noastra? Bravo, Ionele! Imi place ca pui lucrurile la punct. Dragii mei, pestera e libera. Cercetati-o, studiati-o, explorati-o. Eu va urez drum bun.
Uraaaa! Expeditia ciresarilor abia incepe!