Noaptea ce se cerne prin valuri subtiri de ceata si-a intins asternutul rece pe ulitele stravechiului targ. Sub povara intunericului, felinarele clipesc rar din ochii pe jumatate dormiti. Pe coama dealului ce-si ingenunchie poalele la portile targului se arata, strangand sub brat o umbreluta, greierasul Jiminy, singurul drumet in ceas tarziu de noapte.
- Incotro, mai Jiminy? Cu mine vorbesti? Ai face mai bine sa-ti citesti o carte pana spre dimineata. Te plictisesti singur. Doamne, ce noapte! Haide!
Intunericul si-a intins repede aripile peste targ. Casele parca au fost inghitite de umbrele noptii. Dar iata, navigand pe oceanul acestei intunecimi, ne apare in fata ca un far strajuind pe coasta o lumina. O ghicesti usor la fereastra casei batranului Gepetto, marele mester de papusi si orologii.
- Iti multumesc! De aici o sa incerc sa ma descurc singur. Ma strecor prin gaura cheii. Cu bine!
- Figaro, ai tras zavorul la usa? Nu am avut atatea optiuni si dumneata. Toarna ulei in pensule, spala pensulele, fa una, fa alta. Pentru un biet pisic ca mine, e cam greu. Truda nu ne-a fost zadarnica, Figaro. Uite ce minunatii de papusi au iesit! E gata? Vezi bine! Bravo! Omuletul de lemn, gata! Sa cante toate orologiile!
Omulet de lemn, ti-as da suflet din sufletul meu, sa poti vorbi si rade si plange.
- Sa-i dam si un nume, mestere.
- Un nume, spui? Da, bine. Sa-i spunem... Pinocchio!
- Pinocchio! Pinocchio! Pinocchio!
Dar s-a facut tarziu.
- La culcare, Figaro! Noapte buna!
- Noapte buna, maestre!
In sfarsit, acum poate inchide si Jiminy un ochi. In casa mesterului de papusi, Pinocchio nu raspunde. Of, si orologiile astea nu mai au somn! Linistea s-a asternut incetul cu incetul. Daca si Pinocchio ar sforai ca batranul Geppetto, mi-as face chiar acum bagajul si-as pleca in lume.
Dar ce-i asta? Visezi cu ochii deschisi? Jiminy vede coborand de pe bolta instelata pe-o raza o zana. Atinge papusa cu bagheta magica si i-a dat viata.
- Iata ca ai intrat si tu in lume, Pinocchio. Iti doresc din inima fericire.
- Fericire? Dar ce-i asta?
- Sa cresti mare si sanatos, sa inveti carte si sa-ti luminezi mintea. Si inca ceva: sa asculti intotdeauna de glasul sfatuitorului tau. Jiminy va fi sfatuitorul tau.
- Cata cinste!
- Figaro! Figaro, ce se intampla? Hotii! Hotii? Da-mi pistolul!
Ce-a fost asta? Inca imi tremura mainile.
- Mestere, priveste! Pinocchio se misca!
- Visezi, Figaro?
- Nu, nu, tata! Ma misc cu adevarat! Uite, pot sari, pot rade, pot canta, intocmai cum ti-ai dorit!
- Omulet de lemn cu suflet, fii bine venit in casa batranului mester de papusi!
A doua zi, Pinocchio, insotit de Jiminy, pornea la drum spre scoala. Dar iata ca abia la jumatate de drum, la un colt, nastrusnica papusa a mesterului Gepetto fu ochita de doua fiinte cu planuri rele: Vulpoiul Ionica si vicleanul Motan Gideon.
- Ia te uita! Tu vezi ce vad eu, Gideon? O papusa care umbla singura!
- Ei, Gideon, incearca sa visezi! Baiatul asta poate fi o avere pentru noi!
- Ce avere?
- Deschide ochii, Gideon, si citeste acolo: Teatrul de papusi al lui Stromboli prezinta ultimele reprezentatii! Ai inteles?
- Nu.
- Vindem papusa lui Stromboli! Miau! Strasnic plan! Uite-l, se apropie! Trebuie sa intram in vorba cu el, dar cum? Inchide ochii, Gideon, si asteapta. Intindem bastonul si...
- Vai! Vai, tinere, te rog sa ma ierti!
- Ce mai stai, Gideon? Deschide ochii si ajuta-l pe dumnealui sa se ridice. Cu cine avem onoarea, ma rog?
- Pinocchio.
- Ce profil! Dumneata esti actor din nascare. Locul dumitale e la teatru.
- Nu, iertati-ma. Eu trebuie sa ma duc la scoala.
- La scoala, ai spus? Intai cariera, tinere, si pe urma orice. Acesta este drumul. Asculta-ma pe mine. Inchide ochii si incearca sa visezi: Teatrul plin! Luminile se sting pe rand! Se ridica cortina! A fi sau a nu fi! N-ai vrea sa-l faci pe nemuritorul Hamlet?
- Credeti intr-adevar ca eu...
- O sa te acoperi de glorie! Dar sa nu pierdem vremea. Urmeaza-ne! Cu pasul acesta incepe marea dumitale cariera. Tine minte! Deschide ochii, Gideon, si hai sa mergem!
- Pinocchio! Pinocchio! Ce vrei sa faci?
- Ce bine ca te vad, Jiminy! Vreau sa-ti spun ca eu sunt facut pentru teatru! A fi sau a nu fi! Ma duc si maine la scoala. Ramai cu mine, Jiminy, cu pasul asta incepe marea mea cariera!
Doamne, ce sa fac? Sa alerg acasa sa-l anunt pe mesterul Geppetto? Nu, nu m-ar crede. Sau mai bine sa chem politia? E prea tarziu. Atunci nu-mi ramane decat sa ma iau dupa urmele lui si sa nu-l slabesc o clipa.
In ziua aceea, la ora cand umbrele serii cuprinsesera iara targul, un batranel privea ingrijorat in lungul drumului.
- Ce-o fi cu Pinocchio? Sa stii ca l-o fi pedepsit la scoala si-l tine peste ore.
Daca insa batranul mester si-ar fi aruncat ochii macar pe unul din zecele de afise cu care erau captusiti zidurile targului, ar fi aflat ca...
- Asta seara, prima reprezentatie extraordinara cu Pinocchio! Senzational! Papusa vie!
- Papusa vie! Cum adica, Umberto? Se misca singura?
- Asa zice.
- Fara sfori?
- Asa zice.
- Sa vedem, sa vedem! E o inselatorie! Nu exista asa ceva!
- Ura, Pinocchio! Ura, Pinocchio! Iata-l pe Pinocchio!
Cand si joc, sar pe loc, fac si piruiete,
Fiindca-s viu, multe stiu, dansuri si cuplete.
Cand ma-nclin, nu ma tin de sfor sau cortina,
Suflet am, va spuneam, inima-mi e plina.
- Ce faceati cu mine? De ce m-ati inchis in colivia asta?
- Este al meu! Targul asta e prea mic pentru noi! De maine incepem sa cutreieram lumea! Paris, Londra, Monte Carlo! Publicul ne asteapta!
In vreme ce Pinocchio, prizonier in colivia lui Stromboli, isi pierduse nadejdea de a-si mai vedea casa, Jiminy sta trist pe-o statuie din mijlocul pietii, zgribulindu-se sub umbrela ciuruita de ploaie. Deodata zari pe poarta targului carele care transportau circul lui Stromboli. O pala de vant ii sufla umbrela si, nu se stie cum, se trezi intr-o clipa agatat de ultimul echipaj.
- Tu esti, Pinocchio!
- Oh, Jiminy, Jiminy! Cine te-a trimis asa? Sa nu ma parasesti, Jiminy! Numai o minune ne mai poate salva!
- Simt cum se deschide cerul! Mi-am inchipuit ca nu o sa mai fie nevoie de mine. De ce nu te-ai dus la scoala, Pinocchio? Spune-i adevarul.
- In drum spre scoala mi-au iesit in cale niste aratari ciudate cu ochi mari, fiorosi, si m-au fugarit cu topoare!
- Dar Jiminy unde era?
- Pai ei l-au bagat intr-un sac!
Lui Pinocchio i-a crescut nasul cu o palma.
- Si ce s-a mai intamplat apoi?
- Pai cand am ajuns in piata, am cazut si eu si Jiminy intr-o prapastie adanca pe care nu stiu cine ne-a scos-o in cale!
Doamne, cum ii mai creste nasul?
- Vai, vai de mine! Nasul meu! Ce s-a intamplat cu el?
- Poate ca n-ai spus adevarul.
- Jur, jur, am spus tot adevarul!
Dumnezeule, pe nas a inceput sa-i creasca scoarta. Vai, chiar ramuri si frunze! Uite, in varf si un cuib de pasarele!
- Pinocchio, spune-i odata adevarul!
- Am sa spun, Jiminy. Am mintit.
- In sfarsit! Acum mai semeni cu Pinocchio. Vezi, Pinocchio, minciuna creste, creste ca nasul in mijlocul fetei.
- N-am sa mai mint niciodata.
- Sa te cred? Bine. Si acum, du-te acasa. Uite, iti deschid cu bagheta lacatul coliviei.
- Ah, liber! Haide, Jiminy, maine o pornim din nou pe drumul catre scoala.
Dar drumul spre casa trecea prin fata unui han. La o masa afara, Vulpoiul Ionica si Vicleanul Motan Gideon sarbatoreau afacerea pe care o incheiasera cu Stromboli.
- Inchide ochii, Gideon, si asculta. Iti place muzica asta?
- Imi place!
- Nu pricep de ce spui atat de des: inchide ochii, Gideon!
- Ca dupa ce-i deschizi sa vad cum gramajoara de galbeni a mai scazut!
- Nu fi prost, Gideon, n-avem aceeasi punga.
- Dar dumnealui ce vrea?
- Se poate, boierilor? Vad ca ati incheiat un targ bun.
- Ne-am umplut de parale!
- Asta numesti dumneata parale? Ascultati la mine, am pentru dumneavoastra o afacere strasnica. Am nevoie de copii, de copii lenesi si rai, din aceia care trag chiulul la scoala. Pentru fiecare exemplar pe care mi-l aduceti, va dau trei mii de galbeni. Apoi incarc pe toti intr-o caruta si-i duc in Insula Placerilor.
- E cam periculoasa afacere. Legea, legea ce zice?
- Nici vorba de lege. Vedeti, boierule, baietii nu se mai intorc niciodata asa cum au plecat. Ce spuneti, domnilor? Batem palma? La miezul noptii, nene, la miezul noptii.
- Gideon, deschide ochii. Spune-mi ce vezi.
- O papusa care umbla.
- Drace, dar asta e chiar Pinocchio! Ce placere sa te vedem din nou! Ce mai face marele actor?
- Nu mai sunt actor. Ma apuc de invatatura. Stromboli s-a purtat cu mine groaznic. M-a inchis intr-o colivie.
- Vai, vai, dragul meu. Trebuie sa te fi imbolnavit de spaima. Stai, stai. Stiu ce-ti trebuie. Ai nevoie de o vacanta. O vacanta in Insula Placerilor!
- Ura, fratilor! Traiasca Insula Placerilor!
- Giusepe, ai luat ghidul insulei?
- L-am luat! Alegeti! Doisprezece bulevarde tapetate cu turte dulce, pe marginea carora cresc copaci de zahar. Bomboanele napadesc campurile ca buruienile. Treizeci de rauri de sirop de zmeur. Nici nu vine sa crezi ca-i adevarat. O viata nu m-as mai misca de-aici!
- Hai mai bine sa ne distram ca oamenii mari.
- Pinocchio, iar iti faci de cap!
- Ei, si ce daca? Eh, e sfatuitorul meu? Mor de ras! O sa te invete pe tine asta ce sa faci si ce sa nu faci? Ha, ha!
- Daca-i asa, n-am ce discuta cu tine. Te las. Festila ma cheama!
- Festila! Festila, te rog, nu pleca! Unde pleci?
- Vezi, Jiminy, vezi ce-ai facut? Festila era cel mai bun prieten al meu.
- Derbedeul ala, cel mai bun prieten? Pinocchio, vino-ti in fire. Nu stii ce te asteapta.
- Ei, ce ma asteapta?
- Venind de la portile insulei, am vazut acolo ceva care m-a ingrozit. Pe coverta vaporului cu care o sa te inapoiezi se inghesuiau o sumedenie de magarusi, dintre care unii mai purtau palarioane si ghete.
- Lasa-ma, Jiminy, sunt scornitele ale tale.
- Unde-o fi Festila? Festila! Festila!
- Aici sunt!
- Ia te uita! Ce naiba, te-ai imbracat in pielea asta de magar!
- Mor de ras! Aoleo, am devenit si eu magar! Doamne, mi-au crescut urechi mari! A, si coada!
- Jiminy, Jiminy, unde esti?
- Nu stiu, sa iesim cat mai repede de-aici! Sa sarim in mare, nu avem alta scapare! Urca-te pe zidul ala inalt! Asa, asa! Si acum, arunca-te!
Departarea pana la tarm era mare. Inotand cu disperare, Jiminy obosise intr-atat incat trebuia sa se urce de cateva ori in spinarea lui Pinocchio, ca sa nu-l inghita valurile. Odata ajunsi la mal, cei doi fugira si incepura calatoria spre casa. Dar urechile si coada de magar ale lui Pinocchio il faceau de ras in fata trecatorilor, asa ca au hotarat sa calatoreasca noaptea. Si intr-o noapte vazura in sfarsit luminile targului.
Nu dupa multa vreme bateau la poarta casei mesterului Gepetto, dar inauntru nu gasira pe nimeni. O scrisoare adusa de vant ii incunostinta ca batranul Gepetto, insotit de Cleo si Figaro, plecasera pe urmele lui Pinocchio in Insula Placerilor. Dar pe mare, barcuta fusese inghitita de balena Monstro, spaima adancimilor. Asa ca acum cei trei drumetii puteau fi gasiti in pantecul balenei.
Pinocchio suspina cu durere.
- Ce rost mai are viata fara tata?
Si hotari sa se scufunde in fundul marii pe urmele lui. Jiminy nu il parasi nici de data aceasta.
- Figaro, nu ti se pare ca nu mai avem aer?
- O, Doamne!
- Atentie, mestere! S-a prins un peste in undita! Al doilea pe ziua de azi. O sa murim de foame aici, in burta balenei.
- Uite, mestere! Balena a deschis gura! Peste, peste! O sa avem ce manca!
- Avem pentru trei luni, Figaro! Uite, am prins unul mare! Mestere, dar asta e Pinocchio!
- Cum? Pinocchio? Omuletul meu cu suflet!
- Tata, tata, ce dor mi-a fost de tine!
- Pinocchio!
- Hei! Deschide-mi, doamna! Sa pot intra si eu!
- A, e Jiminy! Pai el nu l-a inghitit balena!
- Da, unde ai umblat? Doamne, ai si coada!
- Am sa va spun totul, dar mai intai trebuie sa iesim de-aici. Sa prindem un foc mare! Figaro, ardeti resturile barcutei cu care ati fost inghititi! Trebuie sa ardem totul! Hai! Acolo! Asa! A inceput! Figaro, sa nu uitam de Cleo! A inceput! Figaro, sa nu uitam de Cleo!
Ha, ha! Balena o sa se sufoce si o sa stranute!
- Am scapat! Am scapat! Ne vedem pe mal!
- Pinocchio, traiesti!
- Da, da, tata! Iata-ne din nou impreuna!
Dar cine este calatorul acesta din sticla pe care valurile marii au aruncat-o la mal? Jiminy, la datorie!